În urma succesului înregistrat cu modelele Miura și 400GT prezentate la Salonul Auto de la Geneva în anul 1966, Lamborghini își câștigase deja faimă și recunoaștere în lumea pasionaților de mașini sport exclusiviste. Ideea de a realiza un grand tourer cu 2+2 locuri începuse să îi surâdă lui Ferruccio încă de la începuturi, pornind cu 400GT, iar apoi, un an mai târziu, devenea conturată și mai clar prin prototipul Marzal. Așa a luat naștere Lamborghini Espada.
Sub planșeta designerului italian Marcelo Gandini de la Bertone, urma să se nască un nou model atașat gamei Lamborghini, acesta simbolizând definiția luxului și a sportivității concentrată la cel mai înalt nivel, cum nu s-a mai văzut într-un supercar de până atunci. În comparație cu Miura, unde poziția la volan lăsa de dorit, având mereu genunchii ridicați și mâinile întinse la maximum, ambreiajul greu și cutia de viteze care necesita un efort considerabil la schimbarea treptelor, Lamborghini Espada se putea considera o limuzina dictatorială sau un adevărat Rolls-Royce italian.
Bazat pe platforma lui 400GT, noul model botezat după sabia celui desemnat să ucidă taurii, beneficia de suspensie independentă, frâne pe disc la toate roțile și cutie de viteze cu 5 trepte. Mașina venea cu același suflet de taur sălbatic ca și Miura, un naravaș V12 de 4000 cmc, ce dezvolta 350 CP, reușind sa atingă pragul de 100km/h în doar 6,6 secunde.
Interiorul capitonat în piele naturală beneficia de scaune anatomice deosebit de confortabile, completate de o consolă central ergonomică, multiple dotări și echipamente, plus un superb volan din lemn lăcuit. Începând cu lansarea celei de-a doua serii în 1972, modelul putea să fie achiziționat chiar și cu servodirecție, aer condiționat și transmisie automată cu 3 trepte.
În ciuda condițiilor economice si a crizei petroliere din anii 70, mașina a rezistat în producție 10 ani, iar pe parcursul celor trei serii au fost realizate 1.217 exemplare. Una peste alta, Espada a fost chiar un succes, iar asta o spun cifrele ce au clasat modelul Italian ca cel mai bine vândut Lamborghini până la debutul legendarului Countach la mijlocul anilor 70. Astăzi, în lumea mașinilor clasice, Lamborghini Espada este considerată un etalon al eleganței și al luxului. Probabil că din acest motiv chiar și Sir Paul McCartney folosea în fiecare zi aceasta mașina în timpul înregistrărilor la un nou proiect musical din anul 1975. Chiar 11 ani mai târziu, Jay Leno achiziționa o Espada în favoarea unui Ferrari 330 GTC, alegere care din punct de vedere al evoluției prețurilor în timp nu a fost cea mai inspirată, actualmente diferența dintre cele două la licitații fiind de peste jumătate de milion de euro.
Astăzi, majoritatea modelelor au fost păstrate la loc de cinste în colecții private, conservate și apreciate la adevărata lor valoare – așa cum este și normal pentru o mașina legendară.