Șofer în România

O familie se urcă în mașina unui șofer începător și împreună dispar în valurile Dunării. Șoferul se salvează, patru morți. Un tânăr lovește un stâlp și arde de viu lângă București. DN1 e deja faimos. DN2 e un furnizor constant de tragedii: într-o singură săptămâna au fost 6 morți și 23 de răniți.

România e pe locul II în Europa la accidente fatale, undeva spre dublul mediei UE.  Cum am ajuns aici? Încerc să răspund.

Nu avem autostrăzi. Eurostat a analizat fenomenul accidentelor, iar concluzia spune că regiunile cu mai puține autostrăzi tind să înregistreze o rată a accidentelor grave mai ridicată.  Totuși, simpla prezență a autostrăzilor nu e suficientă. Franța are o rețea de autostrăzi de aproape 3 ori mai extinsă decât Marea Britanie și un număr dublu de victime în fiecare an.

În lipsa autostrăzilor, ceea ce găsim pe drumuri este o lipsă înfiorătoare a instinctului de conservare. Mașini cu motor mic care vor să facă depășiri mari. Șoferi care fumează, țin telefonul mobil și conduc în același timp. Nimeni nu ține cont de faptul că șofatul este singura modalitate prin care un om, de altfel cinstit, poate ajunge după gratii într-o clipă de neatenție.

Și e nevoie de o schimbare pentru că oricâte autostrăzi am avea și oricât de inteligente vor deveni mașinile, nu există niciun sistem care să ne apere de noi înșine.