Imaginile cu „pilotul’ Jandarmeriei în ipostaze spectaculos de inconștiente circulă pe internet să le vedem toți. Poliția anunță că se vor lua măsuri, Jandarmeria își cere scuze, ministrul condamnă incidentul. Așteptăm concluziile anchetei, sancțiunile aplicate, și asta a fost. Răsuflăm ușurați că totul s-a terminat cu bine și trecem mai departe.
Nu s-a întâmplat nimic, în afară de tresărirea vatmanului din tramvaiul 41, care a văzut îndreptându-se spre el un autocar și a presimțit accidentul, alegând să frâneze din timp. La un pas de tragedie, cu o capacitate de reacție limitată și îngrădită de lipsuri, nu putem decât să ne bucurăm de lipsa unei coliziuni. Cum ar fi arătat scena unui astfel de accident, când evenimentele grave din anii trecuți ne-au dezvăluit, pentru prima dată după zeci de ani, cum face față sistemul de intervenție românesc unei situații de urgență?
Pentru plutonierul major E.M., acest pilot fără cască tare, nu au existat în acea zi sensuri de mers, benzi sau legi. Se pare că nici tramvaiul 41 nu circulă în universul paralel în care, aflat la volanul unui mastodont, face ce îl taie capul pe șosea, la adăpostul numerelor de înmatriculare cu indicativul MAI. E greu de crezut că această combinație de litere nu-ți oferă o oarecare trecere, cel puțin în fața celorlalți participanți la trafic.
Beția numerelor sau nu, nu există scuză pentru o asemenea tentativă. Mai grav e că E.M. nu e singur în țara asta. Sunt cu miile, le lipsesc doar însemnele legii. De fiecare dată când un șofer face o manevră foarte riscantă și e la un pas de accident, el este doar o copie în civil, la fel de convins ca și originalul că, dacă se va apropia prea mult, va frâna celălalt.