Cauciucul, ca orice alt material, este supus legilor fizicii. Astfel, în funcție de temperaturi, poate suferi modificări. Este unu proces natural. Apa, spre exemplu, sub zero grade îngheață, asta e foarte clar. De asemenea, cauciucul dacă este supus la temperaturi scăzute începe să-și piardă din principala sa calitate și anume elasticitatea. Astfel, dacă vara devine din ce în ce mai moale, iarna se întâmplă exact opusul și se întărește. Evident, nu vom întâlni în România situații în care temperaturile să scadă într-atât de mult încât anvelopele să devină tari ca piatra. Dar nici nu trebuie să ajungă acolo pentru a-și pierde o mare parte din proprietăți.
Ca urmare a întăririi cauciucului din care este construită anvelopa, aceasta va deveni mai rigidă. Este posibil ca scăderea elasticității acesteia să nu o sesizați din cauza suspensiilor care vor prelua mai mult din eforturile de amortizare la trecerea peste denivelări. De asemenea, este puțin probabil ca în situații normale, pe asfalt uscat și la viteze scăzute, să remarcați vreo diferență de aderență. Dar, cu toate acestea, schimbări există. Partea mai puțin plăcută este aceea că schimbările se vor vedea abia în situații limită, în care nu vă dorim să ajungeți.
Atunci când este frig afară, anvelopele de vară se vor rigidiza. Prin urmare, suprafața de contact nu va mai fi la fel de mare. În plus, se va diminua și coeficientul de frecare. Imaginați-vă că în loc de anvelope din cauciuc ați merge cu roți de plastic, precum ale mașinilor de jucărie. Doar că jucăria pe care o conduceți are peste o tonă și se deplasează cu viteze mai ridicate. Prin urmare, pe lângă că nu va mai fi aceeași suprafață de contact, nici aceea care va fi nu va fi la fel de eficientă precum la temperaturi de peste 15 grade.
Spre exemplu, o anvelopă de vară va frâna de la 100 km/h până la oprire, la temperaturi de peste 15 grade Celsius, în aproximativ 36 de metri. La temperaturi de sub 7 grade, în schimb, această valoare va trece de 40 de metri. Cei patru metri diferență pot însemna lățimea unei treceri de pietoni sau evitarea impactului cu un obstacol. Mai mult, din cauza scăderii aderenței, pe viraje mașina nu se va mai comporta la fel cum o știți. Astfel, dacă mergeți frecvent pe un traseu unde știți că puteți lua lejer un anumit viraj cu 40 km/h, s-ar putea să aveți o surpriză și să nu mai reușiți face asta. Probabil că sistemele de siguranță ale mașinii vor redresa situația. Deși, uneori, intervenția acestora poate fi tardivă.
Un alt aspect este acela al distrugerii anvelopei. Blocurile de cauciuc care compun profilul anvelopei vor fi, de asemenea, mai rigide. Din cauza scăderii elasticității acestora, vor apărea fisuri în structura lor. Aceste fisuri mai devreme sau mai târziu vor duce la desprinderea unor bucăți din pneu. Este suficient ca o bucată de 20 de grame să se desprindă și acea anvelopă va fi bună doar de decor. Evident, va trebui să o schimbați împreună cu perechea sa. Deci nu veți face nicio economie pentru că amânați schimbarea anvelopelor de vară cu cele de iarnă. Nu uitați nici de jante auto.
Chiar dacă obligativitatea legală este să aveți cauciucuri de iarnă doar când drumul pe care circulați este acoperit cu zăpadă, gheață sau polei, siguranța voastră ar trebui să fie mai importantă decât ce scrie în lege. Legea a fost dată tocmai pentru acele persoane care nu vor sau nu pot să înțeleagă că siguranța rutieră nu este o opțiune pe care să o bifezi sau nu. Este o măsură elementară de pregătire a deplasării unui autovehicul. Iar dacă absența carburantului o pot înțelege, ar fi bine să înțeleagă și importanța anvelopei. Fără carburant nu poți pleca, dar fără anvelope bune s-ar putea să nu te poți opri. Ce-i mai grav?