Interviu cu Raluca Cioca, prim-solistă, mezzosoprană a Operei Naţionale Bucureşti şi a Teatrului Naţional de Operetă şi Musical Ion Dacian' Bucureşti

Mi-e greu să o descriu pe Raluca. Ea este emoţie de artist învăluită în structura unui manager. Uneori structura reuşeşte să conţină emoţia, alteori emoţia curge spre exterior în forme unduitoare, nestăvilită şi neîngrădită. Nu ai cum să rămâi netransformat după ce o cunoşti. Raluca te trezeşte la viaţă, te face să SIMŢI, iar aceasta este valoarea pe care un adevărat OM şi ARTIST o manifestă în lume.

Care sunt pasiunile tale?

Pasiunea mea de neînlocuit este muzica, urmată de design interior, pictură în ulei, apoi maşinile de teren.

Cum arată o zi din viaţa ta?

O zi din viaţa mea începe cu un fior despre ce ar trebui să inovez pentru a bucura oamenii din jurul meu. Continuă cu bucuria nemărginită a unei cafele savurate sau nu la măsuţa de machiaj, pentru că întotdeauna este nevoie să plec devreme de acasă pentru a reuşi să simt că ziua a fost una foarte reuşită. Zâmbetul adolescentului meu cu care mă întâlnesc în fiecare dimineaţă este aroma definitivă pe care o oferă fiecărei zile din viaţa mea dis-de-dimineaţă. Sunt foarte atentă la el, la dorinţele lui, iar pentru asta sunt întotdeauna lângă el la micul dejun pentru a face planuri, pentru a-l asculta şi rareori pentru a-i oferi o îmbrăţişare, pentru că, mamiii, acum sunt mare, nu mă mai strânge atât în braţe!'

Ziua continuă, conform avizierului sau programului jobului meu de solist vocal al Teatrului Naţional de Operetă şi Musical Ion Dacian', cu repetiţii şi întâlniri necesare unui produs de elită din cadrul instituţiei, şi anume, spectacolul din săptămâna respectivă. Cu gândul la cel de-al doilea job de suflet al meu, încerc să zbor cu maşina prin capitala noastră pentru a nu întârzia. Reuşesc, în general, să fiu punctuală şi asta mă bucură, cred că e o latură faină a Fecioarei. Aici, la jobul meu preferat mă încredinţez cu toată fiinţa unui statut de pedagog dedicat, până la lăsarea serii. Cu oboseala desenată sub ochi, cu acceptarea unui machiaj deteriorat, mă întorc spre casă, unde mă aşteaptă o atmosferă binefăcătoare. Zilele mele sunt de cele mai multe ori zile reuşite, zile pe care am învăţat să le recunosc spre finalul lor, ca fiind câştigate, chiar dacă nu întotdeauna reuşesc să petrec foarte mult timp cu familia.

Cum ţi-ai descoperit vocaţia şi cum ai ales să urmezi calea vocaţiei?

Vocaţia de muzician, în primul rând, a fost la început o aspiraţie a mamei mele de a-mi călăuzi drumul spre artă, muzică, balet, tot ce era mai înălţător. Posibil să-şi fi dorit pentru mine o viaţă mai armonioasă, poate mai boemă decât a altor copii cu care copilăream. Iar prin disciplină şi muncă am ajuns destul de curând să particip la concursuri naţionale şi internaţionale care se organizau în România, iar în felul acesta să primesc confirmările unor mari muzicieni din vremea aceea de a merge mai departe pe acest drum al muzicii, îndeosebi al interpretării pianistice. Am început studiul pianului de la vârsta de 6 ani, alături de cel mai priceput, dur, respectabil, perfecţionist profesor de pian, compozitorul şi dirijorul George Balint.

Atunci când ai alături imaginea unui om disciplinat şi pasionat de muzică, nu prea ai şanse să te întorci din drum! Drumul continuării vocaţiei mele a fost fără doar şi poate încurajat şi însoţit de mentorii mei care au urmat de-a lungul studiilor muzicale pe care le-am parcurs în Constanța la Colegiul de Artă Regina Maria' din clasa a V-a până în clasa a XII-a. Nu sunt deloc şanse să devii un muzician bun dacă faci muzică la fără frecvenţă'. Personal, nu cred în asimilarea tumultului de informaţie din domeniul muzical în 3-4 ani. Muzica trebuie trăită atunci când o studiezi. Este nevoie de un ocean de răbdare şi de simţire pentru a înţelege cum funcţionează. Şi abia apoi de pus în practică. Consider că muzicienii adevăraţi sunt aleşi de Dumnezeu, sunt puţini şi tocmai de aceea răzbat în acest domeniu şi ajung departe fără să existe termen de comparaţie. Ei sunt muzicieni dăruiţi! Punct.

Cum ai început dezvoltarea Academiei de Canto şi Balet Raluca Cioca și care sunt provocările, dar şi satisfacţiile?

Gândul că eu sunt acea persoană care poate explica publicului meu tot mecanismul, magia, dar şi munca din spatele unui artist care apare pe scenă şi cucereşte suflete, m-a condus negreşit spre a deschide porţile unei academii de canto şi balet. Canto pentru că asta fac cel mai bine, iar balet pentru că fără graţie, precizie şi tărie nu poţi reuşi să fii complet pe scenă. În anul 2013 am pus bazele unei şcoli care a atras exact oamenii, părinţii şi copiii pe care mi-i doream să îi învăţ, să le arăt tot ceea ce ştiam. Interacţiunea cu sufletele copiilor viitori artişti a fost fabuloasă şi plină de satisfacţii extraordinare.

Academia de Canto şi Balet Raluca Cioca este al doilea copil al meu pentru că aici mi-am descoperit foarte multe lucruri noi despre mine, am descoperit capacităţi despre care nu ştiam sau nu le conştientizăm. În fiecare zi simt că Dumnezeu a ales pentru mine la momentul potrivit, cu oamenii potriviţi alături să îmi descopăr menirea şi de aceea deseori trăiesc pe deplin sentimentul de gratitudine pentru tot ceea ce am acum. Consider că a-ţi găsi menirea în acest loc minunat, pe Pământ, este de departe împlinirea supremă despre care nu mulţi vorbesc sau nu cred în ea. Acest vis împlinit vine la pachet cu provocări despre care uneori sunt tentată să le dau la spate, însă ele pot rămâne nerezolvate şi tot revin.

Munca în echipă ar trebui să aducă şi mai multe satisfacţii, însă la această oră de curs'am impresia că am lipsit. Am şi eu încă de învăţat lecţiile mele , dar eu sunt o persoană care crede în puterea binelui. Ca manager care se trage'dintr-un artist delicat şi sensibil, viaţa nu ţi se pare corectă, şi astfel apar şi suferinţe sau deziluzii din partea colaboratorilor, mai apar şi momente zbuciumate pe care le simt amplificate din cauza sensibilităţii educate prin atâţia ani de muzică. Artiştii simt totul amplificat pentru că sunt speciali întru totul. Satisfacţiile mele ca mentor şi antreprenor înving pe deplin momentele critice prin care mai trec ca manager. Satisfacţiile pe care le simt eu sunt ochii copiilor şi privirile adulţilor pe care îi antrenez la canto şi pian. Privirile care se lasă descoperite la ora de canto, adulţii care se relaxează pe deplin atunci când cântă sau când află lucruri noi şi frumoase despre ei odată cu finalizarea unui modul de studiu care este urmat de un spectacol pe o scenă.

El devine un artist, devine o altfel de persoană, creativă, puternică, sensibilă sau deschisă. Acestea sunt sublimele mele satisfacţii care m-au transformat într-o persoană care a reuşit în viaţă. Da, am reuşit să schimb oameni, am reuşit să îi fac să zâmbească din toată inima, am reuşit să îi fac să plângă de fericire fără să se mai ascundă, am reuşit să îi fac să se simtă învingători atunci când se considerau învinşi, am reuşit să îi determin să aibă încredere în ei, am reuşit să mă fac auzită cu toată atenţia lor despre cât de interesant şi special este fiecare atunci când îşi urmează visul artistic. Sunt un om împlinit pentru toate acestea!

Cum te simţi ca business woman în România anului 2023?

Ca business woman în România mă simt că sunt omul potrivit la locul potrivit. România îţi oferă oportunităţi nenumărate, doar să vrei să le accesezi şi să nu urmăreşti partea rea a conceptului de business în România. Cei care nu au reuşit vorbesc de rău tot ceea ce nu au fost ei în stare, neluând în vizor incapacitatea de adaptare a lor, însă pentru mine înseamnă foarte mult conferinţele şi feluritele întâlniri care vin în sprijinul femeilor de afaceri aflate sau nu la început. Mă simt norocoasă că traversez vremuri prielnice în ceea ce priveşte viaţa femeii de afaceri. Totul este deschis şi la îndemână, doar să vrei şi să munceşti! Drumul meu către împlinire prin business nu a fost lin, cum nici unul nu este, dar întotdeauna am avut aproape oameni dragi şi foarte frumoşi care mi-au fost alături în proiectele mele şi pe care îi apreciez şi eu la rându-mi pentru ceea ce fac ei în domeniul lor. Ca business woman mă consider creativă şi mereu în schimbare, dar şi pretenţioasă. Am mereu de învăţat de la cei mai buni!

Cum vezi dezvoltarea activităţii în următorii ani?

Academia mea va fi întotdeauna în continuă dezvoltare pentru că eu sunt în continuă dezvoltare. Intenţionez să dezvolt proiectul iniţial printr-un produs complet al conceptului de şcoală de muzică' prin consolidarea sistemului privat de educaţie, oferind tot ceea ce este nevoie pentru ca un student al Academiei să poată avea rezultate în viaţa artistică. Voi deschide şi un studio de înregistrări audio-video, voi avea în grila de discipline şi alte instrumente muzicale pentru iniţiere şi performanţă şi nu în ultimul rând îmi doresc acreditarea cursurilor Academiei în România.

Ce maşină ai condus prima dată şi cum a fost acea experienţă?

Prima maşină pe care am condus-o a fost a mamei mele, o Dacia roşie la care încă mă gândesc ca la o primă iubire. Având veleităţi de şoferiţă cu care te naşti sau nu, m-am bucurat de fiecare călătorie cu acea maşină, considerându-mă la 19 ani cea mai talentată şoferiţă din familie. Asta mai cred şi în ziua de azi. Simplitatea Daciei de atunci mi-a arătat mai târziu că nostalgia este un sentiment unic pe care este obligatoriu să ştii să îl trăieşti fără să îţi doreşti cu orice preţ să ajungi să îţi cumperi o maşină sofisticată şi prea scumpă doar pentru că ai ajuns să îţi permiţi una. Îmi aduc aminte cu plăcere şi zâmbet că eram oprită de poliţişti fără să fi încălcat ceva, posibil doar pentru un dialog nevinovat, cu toate că pe atunci conduceam doar o Dacie. Cine ştie?!

Şofezi de nevoie sau de plăcere? Care este senzaţia ta când eşti la volan?

Şofez cu maaaare plăcere pentru că ador să şofez! Cred că taximetria ar fi a 3-a meserie pe care aş îmbrăţişa-o. Poate şofez şi de nevoie, dar nu îmi dau eu seama… Aş putea să şofez zile întregi fără oprire. Asta m-ar echilibra în momentele mele sensibile. Dar nu pe autostrăzi.

Care este outfitul tău preferat şi de ce?

Outfitul meu preferat este unul office. Prefer o prezenţă sigură pe mine, un outfit care mă reprezintă ar fi obligatoriu un sacou şi pantofi stiletto.

Care este drive-ul tău, motivaţia ta de a merge mai departe? Ce anume te face să trăieşti fiecare zi cu plăcere?

Motivaţia mea zilnică este băiatul meu. Odată cu zâmbetul lui sau problemele lui ca adolescent, eu simt că îmi îndeplinesc în totalitate şi menirea de mamă, iar acest sentiment nu se explică, el fiind unic, se recunoaşte de departe.

Ce planuri de viitor ai?

Planurile mele de viitor sunt în derulare. Un adolescent fericit şi împlinit, o academie acreditată, proiecte de dezvoltare a copiilor şi adulţilor prin sistem privat de educaţie, obţinerea unor burse pentru copiii academiei şi nu în ultimul rând o sănătate pe măsura sufletului meu şi a dorinţei de reuşită!

Fantezia albastră

Tu ce simți atunci când vezi o mașină?

Încă de la începuturile istoriei brandului, mașinile Alfa Romeo au fost cunoscute pentru designul lor frumos, specific italienesc. Nu degeaba se spune că atunci când parchezi și întorci capul pentru încă o privire, e clar că ți-ai cumpărat mașina care trebuie. Exact așa este și cazul lui Alfa Romeo Tonale, o mașină care reușește să întoarcă privirile. Cel puțin în cazul de față, de vină este nuanța metalizată Blu Misano, care este de o profunzime greu de descris în cuvinte. Alături de aceasta, liniile celui mai nou model Alfa Romeo dau impresia că prind viață.

La interior, aerul modern continuă cu un bord tehnologizat, ce ascunde ceasuri complet digitale, precum și o tabletă de la care poți controla toate funcțiile mașinii. Din fericire, mașina noastră venea dotată cu scaune ventilate, o dotare extrem de folositoare pentru temperaturile de peste 40 de grade Celsius din ziua shootingului foto.

Iar pentru că m-am născut și trăiesc alături de muzică, sistemul audio al mașinii ocupă un loc fruntaș în topul caracteristicilor pe care le caut atunci când mă aflu în căutarea unei mașini. Din fericire, Tonale primește un set de boxe de la Harman/Kardon, fapt ce asigură faptul că muzica sună excepțional. Aproape că te simți ca într-un studio de înregistrări.

Apropo de studio, atunci când nu ai muzica pornită, în interiorul mașinii este liniște. Atât de liniște, încât te întrebi dacă ai motorul pornit sau nu. Asta depinde de piciorul tău drept, deoarece mașina este dotată cu un motor hibrid, care poate funcționa și doar pe electric atunci când manevrezi mașina la viteze mici, iar pentru a facilita manevrarea mașinii în oraș, Alfa Romeo oferă în standard cutia automată, care vine cu tot cu funcția auto hold.

Altfel, senzația din spatele volanului sport este una extrem de plăcută. Ai o vizibilitate foarte bună către lumea din exterior, iar poziția înaltă de conducere te ajută să aproximezi cu exactitate punctele extreme ale mașinii. Chiar și așa, pentru un plus de siguranță și pentru a te asigura că nu zgârii superbele jante, senzorii de parcare și camerele cu vedere la 360 de grade te vor ajuta extrem de mult. Iar când vrei să fii cu adevărat surprinsă, poți lăsa mașina să parcheze singură în cazul manevrelor de garare sau de parcare laterală. E atât de simplu!

Mașina este comodă și spațioasă, chiar și în spate, unde trei persoane adulte pot călători chiar și pe distanțe lungi. De asemenea, portbagajul este încăpător și, ca un bonus, poate fi deschis și închis automat prin simplă apăsare a unui buton de pe cheie. Am avut un ajutor de nădejde pentru toate informațiile de mai sus în redactorii de la Auto Bild România.