Dacă ai motor V8, îți mai trebuie hibridizare? McLaren W1 ne demonstrează că hibridizarea prinde bine oricum.

În principiu, s-a recurs la hibridizare din motive de economie la combustibil și creșterea eficienței, însă se poate recurge la hibridizare și anume pentru creșterea performanțelor dinamice, după cum deja au demonstrat-o cu prisosință Porsche, Lamborghini și Ferrari. A venit rândul celor de la McLaren să propună o intrepretare proprie a temei hibride, motiv pentru care compania britanică l-a prezentat pe McLaren W1.

Până la urmă, dintr-o companiei dedicată tehnologiei din Formula 1, McLaren a devenit un producător de supersportive stradale prolific. Dar, atenție: atunci când denumirea unei mașini McLaren înmatriculabile include cifra 1, aceea este o mașină cu statul de excelență – cu siguranță, vă amintiți ce au însemnat la vremea lor McLaren F1 (motor BMW) sau McLaren P1TM. Acum, este rândul automobilului McLaren W1 să depășească degajat tot ceea ce s-a realizat până acum (la McLaren. Cel puțin).

Puterea este un factor determinant, însă printre criteriile pe care specialiștii casei au mizat pentru a obține un nivel ridicat de performanțe s-au numărat aerodinamica activă și limitarea masei proprii printr-o abordare generală la modul „lightweight' a proiectării mașinii. Aceste două aspecte au fost întotdeauna atent tratate la McLaren, chiar dacă alți producători din segmentul respectiv nu le-au exploatat potențialul maxim.

Rezistența foarte redusă la înaintare și efectul deportant accentuat își spun cuvântul în urma procesului unic de transfigurare de la modul Road în modul Race – destinat strict pilotării pe circuit: garda la sol a lui W1 scade cu 37 mm la puntea din față și cu 17 mm la cea din spate, iar suspensia devine mai rigidă. Elementele aerodinamice active din față și din spate sunt desfășurate, eleronul McLaren Active Long Tail extinzându-se spre spate cu până la 300 mm pentru a ajuta la generarea celor 1000 kg de forță deportantă disponibili în cazul lui W1.

Noul motor V8 twin-turbo MHP-8 de 4,0 litri, care debutează în W1, este cuplat cu un așa-numit E-module (destinat contribuției electrice la propulsie) pentru a oferi performanțe sclipitoare. Puterea acestui nou grup motopropulsor hibrid de înaltă performanță ajunge la 1275 CP. Cifra este, desigur, impresionantă, dar și mai impresionant se așteaptă a fi modul în care excelenta caracteristică de cuplu a sistemului se poate traduce în prestații pe circuit. Pilotarea lui McLaren W1 mai include o provocare: automobilul are tracțiune numai pe roțile din spate prin intremediul unui diferențial cu gestiune electronică!

Cei 928 CP ai noului V8 și 347 CP proveniți de la E-module se combină oferă lui W1 cea mai mare putere pe care a avut-o vreun McLaren vreodată. Mai notăm că masa proprie a vehiculului este de numai 1399 kg, rezultând un raport putere/greutate uimitor de 911 CP/tonă – cel mai mare pentru orice McLaren autorizat să ruleze pe drumuri publice. Potențialul uimitor al grupului propulsor, inclusiv cuplul total de 1340 Nm și răspunsul instantaneu la accelerație prestat de E-module conferă lui McLaren W1 cifre de accelerație remarcabile: 0-100 km/h în 2,7 secunde, 0-200 km/h în 5,8 secunde și 0-300 km/h în mai puțin de 12,7 secunde.

McLaren a ignorat convențiile tehnice alegând să păstreze puritatea conceptuală a unei configurații cu tracțiune spate pentru o mașină cu atât de multă putere și cuplu, într-un moment în care concurenții apelează la tracțiunea integrală. Doar McLaren ar fi putut atinge cu succes accelerații de această amploare cu un comportament dinamic care să facă față solicitărilor într-o supermașină cu tracțiune spate, datorită moștenirii sale cuprinzătoare din Formula 1 (axată exclusiv pe tracțiune spate).