Treizeci de zile si 15.000 de km de la Hiroshima la Frankfurt. Pare o nebunie, dar Mazda a pregatit aceasta desfasurare impresionanta de forte pentru a pune in valoare noul lor model compact Mazda3. Auto Bild România a participat la etapa a cincea a evenimentului si a condus noua Mazda3 circa 3.000 km in Siberia, in cele mai aprige conditii.
Etapa parcursa de Auto Bild România este cea cu numarul cinci, de la Krasnoyarsk la Barnaul. Aceasta a inclus 5 zile de condus si 2.511 km de parcurs in mod oficial, fiind si cea mai lunga dintre toate etapele (pe harta aparând doar conexiunile directe). Datorita unor drumuri inchise si ocolirii unei zone foarte dificile, in final, am condus aproape 3.000 de km. Intregul traseu va cumula peste 15.000 km si se va incheia la Salonul Auto de la Frankfurt in preziua deschiderii.
Totusi, desi aceasta aventura pe roti pare o adevarata incercare temerara, Mazda nu este la prima abordare a acestui traseu. Primul tur similar cu cel de acum a fost realizat in 1977, cu primul model Mazda 323, iar cel de-al doilea, in 1990, inainte de caderea URSS, cu Mazda 626. Acum, in 2013 a venit rândul pentru noua Mazda3 sa participe la aceasta aventura.
Auto Bild s-a alaturat evenimentului in etapa a cincea, in orasul Krasnoyarsk, in plina inima a Siberiei, si a plecat la drum pentru cinci zile de anduranta dura pentru soferi si masini. Inca din prima zi totul a parut ca merge impotriva noastra. Dupa doar câteva sute de metri, una dintre cele 8 masini (toate Mazda3 2.0i 120 CP, cutie manuala) a semnalat primele probleme. Becul de check engine’ era aprins. Toata lumea s-a oprit intr-un oras extrem de aglomerat la orele diminetii, pe o ploaie marunta, dar persistenta. Din fericire, problema a fost mai simpla decât se putea astepta cineva. La verificarea de la dealer din ziua anterioara, mecanicii nu conectasera corect una dintre bujii. Mecanicul prezent in tur a rezolvat problema in câteva minute, iar caravana a plecat la drum. In cei 800 de km pe care ii aveam de parcurs, am oprit pentru a vedea cel de-al doilea baraj ca marime al Rusiei si am avut parte de un picnic perfect pe malul lacului de acumulare, câtiva kilometri mai sus. Desi afara erau doar 15 grade si apa lacului era mult mai rece, unul dintre finlandezii din grup a decis ca sunt conditii ideale pentru a face o baie. Nimic mai simplu pentru el, dar asistenta era usor inmarmurita, la fel ca si doctorul turului. Insa totul s-a terminat cu bine. Mazda3 a avut de trecut in acesti 800 km un obstacol destul de important, pentru ca o zona de circa 25 de km era complet neasfaltata si acoperita cu pietre ascutite si destul de mari. Compacta nipona s-a comportat admirabil, niciuna dintre masini neavând nici cea mai mica problema. In ciuda inclinatiilor sportive, trenul de rulare si-a facut foarte bine datoria la trecerea peste rosturile din asfalt sau peste gropile din drumurile rusesti, care nu mi-au adus aminte decât de soselele pe care le aveam si noi la câtiva ani dupa revolutie. Cei 950 km au fost parcursi in putin peste 16 ore.
Cea de-a doua zi a fost si cea mai dura din toata caravana. Initial, aveam de parcurs circa 800 de km, insa unul dintre drumurile de legatura a fost complet inchis pentru reparatii, astfel incât a trebuit sa ocolim 150 km. Asta a insemnat o zi cu vreme ploioasa, 950 km prin Siberia si zone de drum neafaltat. Totusi, nu am putut rata vizitarea celui mai mare baraj din Rusia (Sayano-Shushenskaya Dam), cu adevarat impresionant, si a orasului siberian conservat perfect, unde a fost deportat Lenin dupa arestarea lui din motive politice (Shushenskoye). Ziua a fost dura pentru cele opt echipaje, dar Mazda3 a fost, din nou, la inaltime. S-a comportat fara repros si chiar am putut testa latura sa dinamica pe desele urcari si coborâri montane. Din nou, totul la superlativ. Intotdeauna modelele producatorului nipon au impresionat prin agilitatea lor, iar acum tehnologia SkyActiv, dar mai ales directia bine calibrata si masa redusa au aratat de ce progresul tehnologic realizat recent de Mazda este atât de important. Acesta este palpabil in utilizarea de zi cu zi a masinii, Mazda3 fiind agila, rapida in viraje si cu o tinuta de drum sigura si foarte usor controlabila.
Cea de-a treia zi a inceput sub semnul normalitatii, presupunea parcurgerea a circa 550 km si parea ca totul va decurge conform programului stabilit initial. Vremea era perfecta, iar surprizele placute nu s-au oprit aici, pentru ca primii 250 de km au fost pe autostrada, cu doua benzi pe sens, asa cum o stim totii. Motorul de 2 litri pe benzina ce echipeaza noua Mazda3, care produce 120 CP, poate parea unul nu foarte potrivit in era moderna a reducerii cilindreei. Poate este adevarat, dar realitatea ne-a aratat ca dezavantajele sunt aproape nule, insa avantajele exista clar. In primul rând, ne-am putea lega de consumul de combustibil, insa tehnologia SkyActiv isi face foarte bine treaba. Pe primii 6.500 de km din aceasta aventura consumul mediu era de 6,5 l/100 km in conditiile aprige ale Rusiei, cu drumuri neasfaltate si sute de kilometri in treapta a doua a cutiei de viteze. Cei 120 CP nu sunt multi, insa cutia manuala este etajata destul de scurt si ajuta propulsorul, care se descurca foarte bine in primele trepte, o oarecare lipsa de cuplu fiind resimtita doar in treptele superioare, atunci când viteza de deplasare creste. Aspectele pentru care acest motor merita laudat si pentru care concurenta cu cilindree redusa nu poate avea raspuns sunt reprezentate de modul extrem de silentios in care ruleaza si de rafinamentul pe care il propune. Practic, la acest capitol, in acest segment de putere, propulsorul nipon de 2 litri nu are niciun rival.
Dar bineinteles, pentru ca in Siberia lucrurile se schimba foarte repede, nimic din ce era bun pe drum nu a durat prea mult. Nu doar ca autostrada s-a terminat, dar pentru masini avea sa urmeze cea mai grea piatra de incercare de pâna atunci: 150 de kilometri de drum neasfaltat, pietruit, prin trecatori montane. Convoiul a abordat drumul destul de incet, dar pentru ca vitezele de circa 30-50 km/h insemnau multe ore de chin, s-a ajuns destul de repede la viteze de 100-110 km/h, in niste conditii groaznice pentru orice masina. Pietrele sareau in toate directiile, gropile puneau la incercare nu doar jantele, dar si trenul de rulare sau chiar sudurile masinii, iar praful facea ca totul sa fie invaluit in vizibilitate redusa. Ce pagube au fost la iesirea pe asfalt? Un capacel de plastic ce acopera locul de unde se insurubeaza inelul pentru tractare s-a desprins. In rest, nimic. Aproape incredibil.
Cea de-a patra zi a fost si cea mai lejera, deoarece a presupus parcurgerea unei distante de numai 170 de km, care parea doar incalzirea de dimineata comparabil cu zilele anterioare. In zona Artybash-Katun, unde ne aflam acum, Siberia este denumita si Mongolia Rusiei, fiind extrem de salbatica si este cu adevarat splendida. Peisajele sunt magnifice, cu paduri pline de vegetatie bogata, munti, râuri rapide ce fac ca fluviile europene sa para lente si aproape o lipsa completa a civilizatiei moderne asa cum o stim. Pe scurt, natura in cea mai pura si frumoasa forma a sa.
Cea de-a cincea si ultima zi propunea un traseu de 310 km, cu mult timp pentru poze si parcurgerea unei bucati din Chuysky Trakt, unul dintre cele mai vechi drumuri din lume, construit initial pentru a transporta camile din Mongolia in Siberia. Insa, deoarece timpul a permis, traseul a fost schimbat cu scopul de a traversa un lant muntos spectaculos, iar pentru ca Rusia este mereu surprinzatoare, drumul care aparea asfaltat recent nu mai vazuse renovari de 40 de ani, dupa cum ne-au spus localnicii. Patruzeci de ani. Ce a insemnat asta? 60 km imposibili pentru un vehicul normal. Pentru ca initial a existat asfalt, acum drumul aproape erodat era ca un sir de borduri dure peste care trebuia sa rulezi cu masina. Cei 60 de km au fost parcursi in 5 ore, primele pagube reale facându-si aparitia. Un pneu de la una din masinile de asistenta (Mazda CX-9) a explodat si in doar câteva zeci de metri nu au ramas decât franjuri pe janta. O Mazda3 a lovit un bolovan mare, iar o bieleta de directie a fost complet distrusa si desprinsa la unul dintre capete. Totusi, masina a ajuns pâna in primul oras mare pe propriile roti. Cei circa 350 km au necesitat in final 10 ore de condus.
Pe durata intregului drum, Mazda3 a fost un companion extrem de placut, care a oferit mereu incredere, fara sa aiba nici macar un moment de ezitare. Motorul rafinat, cutia scurta si bine etajata, dar mai ales trenul de rulare foarte bine setat pentru un compromis ideal intre confort si sportivitate ne-au creat placerea de a conduce pe care orice masina ar trebui sa o ofere inainte de orice calatorie.
Dupa cele cinci zile in care masina a indurat atât de multe, ne-am dat seama ce presupune parcurgerea unei distante de zece ori mai mare decât cea pe care am facut-o noi. Mazda3 a fost supusa unor chinuri teribile pentru o masina normala, iar asta nu ne poate face decât sa tinem pumnii strânsi pentru ca aceasta caravana sa ajunga cu bine la Frankfurt, in ajunul deschiderii Salonului Auto.