La scurtă vreme de la trimiterea la tipar a numărului precedent al revistei, am plecat în concediu.
Am plecat departe, căci aveam nevoie să mă relaxez. Și am reușit. Am revizitat o țară și am studiat atent cum se circulă acolo. De ce? Pentru că am văzut că se circula ordonat în ciuda faptului că mulți participanți la trafic nu respectau anumite reguli de circulație. Și totuși, traficul părea civilizat. Nu am văzut șoferi gesticulând nervos, înjurându-se și claxonând de parcă se va sfârși lumea.
Da, este un studiu subiectiv aici și este afectat parțial de faptul că ei au mult mai puține mașini pe cap de locuitor decât avem noi. Dar nu asta este problema noastră – prea multe mașini. La prima vedere, asta ar putea fi problema, dar nu e cazul în mod neapărat, deoarece avem mai puține mașini pe cap de locuitor decât majoritatea țărilor din UE.
Care-i problema, atunci? Respectul. Sau, mai bine spus, lipsa respectului. Este vorba despre respectul pentru regulile de circulație, dar și despre respectul pentru ceilalți participanți la trafic. Iar cel din urmă este ceea ce ne lipsește în România.
Începe de la parcarea ‘pe unde apuci’, practicată de mult prea mulți conducători auto. Prin parcarea neglijentă sunt încurcați ceilalți șoferi, bicicliștii și pietonii. Iar când ultimele două categorii sunt încurcate, ele vor ajunge să împartă șoseaua cu autovehiculele, deci se vor pune în pericol.
Dar adevăratul respect despre care vorbesc este cel pe care noi îl definim prin motto-ul ‘ce ție nu-ți place, altuia nu-i face’. Iar dacă vezi un șofer care nu pare atent la drum, un claxon (foarte scurt) îi readuce atenția la oglinzile laterale și la situație. Împreună cu respectul față de ceilalți, respectivul conducător auto nu se va enerva și nu va începe să șicaneze șoferul care l-a claxonat. Ceea ce este un alt aspect care se întâmplă mult prea des la noi.
Calmul rezolvă multe situații și un simplu ‘scuze„ poate să dezamorseze multe situații tensionate.