Racing with the sun

Este oare posibilă o cursă cu soarele? Ne-am propus să-l întrecem, de la est la vest, prin România, în cea mai lungă zi din an, la volanul unui Mercedes-Benz C 220 d Coupé, cronometrând întreaga aventură folosindu-ne de ceasul Casio Edifice. Oare am și reușit?

De la est la vest în cea mai lungă zi din an, într-o cursă directă cu lumina pe care soarele o așterne pe teritoriul țării noastre. Așa s-ar rezuma, pe scurt, întreaga cursă, însă detaliile contează. Cea mai estică localitate din România este Dunavățu de Jos, un sat feeric devenit pol turistic pentru apropierea sa de fascinanta Deltă a Dunării. Aici, natura are un alt înțeles decât cel cu care suntem obișnuiți în orașele mari. Varietatea de păsări și abundența de verde te înconjoară într-un mod în care puține alte locații din lume o pot face. Ne-am setat ceasul oficial prin Bluetoth, prin aplicația dedicată de pe telefon și nicio secundă mai târziu de ora 5.22, ora oficială în care lumina cade peste meleagurile românești în partea de est a țării, echipa Auto Bild era prezentă la semnul ce oficiază ieșirea din Dunăvățu de Jos.

Destinația? Celălalt capăt al țării, mai exact localitatea Beba Veche, care reprezintă cel mai vestic punct al României. Acolo, lumina soarelui încălzește pământul până la ora 21.28, deci asta însemna că aveam exact 16 ore și 6 minute pentru a străbate întreaga țară. Traseul ales nu a fost cel mai rapid și nici cel mai simplu, pentru că a inclus trecerea cu bacul peste Dunăre, în dreptul localității Smârdan, drumurile virajate dintre Buzău și Brașov, dar și cel mai aglomerat drum din România, DN1, cu segmente precum cel dintre Deva și Lugoj, extrem de lente. Dar tot acest drum a pornit cu peisaje feerice și un drum superb, ce leagă Dunăvățu de Jos cu Tulcea, cu urcări și coborâri, cu viraje desenate parcă pentru un circuit de curse și aceeași varietate a păsărilor, pe care, mai mult ca nicăieri, trebuie efectiv să le ferești atunci când ești la volan. Și așa ajungem la mașina care ne-a însoțit în această cursă.

Încă de la început ne-am dat seama că avem nevoie de o mașină dinamică, atât ca design, cât și ca temperament. Una care să se muleze ca imagine pe un drum atât de solicitant, care trebuie parcurs în mod alert. Și alegerea logică s-a oprit asupra unuia dintre cele mai spectaculoase coupé-uri care există în ziua de astăzi – Mercedes-Benz Clasa C Coupé, în versiunea C 220 d. Proporțiile acestuia emană dinamism, sportivitate și forță, dar în același timp afișează o siluetă elegantă și foarte fluidă. Este aproape imposibil să nu-ți placă această mașină, chiar dacă aprecierea designului este mereu subiectivă.

Drumul până la Tulcea ne-a făcut să înțelegem că avem alături de noi o mașină pe care te poți baza și una care respiră prin toți porii acea senzație care oferă șoferului plăcerea de a conduce. Din Tulcea, drumul a rămas la fel de frumos, cu peisaje pe care numai Dobrogea le poate oferi. După câteva opriri pentru sedințe foto, dar scurte pentru că soarele nu stătea în loc, am ajuns la trecerea cu bac-ul din Smârdan. Peste Dunăre ne aștepta Brăila și drumul virajat spre Brașov, cu trecere prin Buzău. Plimbarea pe Dunăre a decurs fără probleme, dar am realizat că rampele de acces pe bac nu sunt făcute pentru coupé-uri joase. Însă cu puțină dexteritate și ajutor am reușit să debarcăm cu bine. Totul a durat mai puțin de 45 de minute.

Următoarea etapă interesantă a fost reprezentată de drumul dintre Buzău și Brașov, cu viraje interminabile, cu peisaje spectaculose și drumuri care se mulau precum o mănușă pe caracteristicile coupe-ului nostru. Direcția bine calibrată și trenul de rulare rigid au permis un ritm alert, iar motorul diesel de 2,1 litri și cei 170 CP au demonstrat o bună elasticitate la turații mici și medii, utilă în cazul depășirilor. Consumul s-a situat în jurul cifrei de 5,7 l/100 km, valoare bună pentru ritmul și condițiile de trafic. Așa cum am sperat, am reușit să trecem de cea mai sinuoasă parte a traseului nostru fără incidente. Din Brașov, aproape de jumătatea traseului, drumurile naționale urmau să se intercaleze chiar cu segmente de autostradă, dar problema majoră devenea traficul, care ne-a pus reale probleme. Deși nu era pe traseu inițial, am ajuns pentru câteva zeci de minute în Poiana Brașov, pentru a ne saluta fanii de pe Facebook printr-o intervenție live. Apoi, timpul a început să ne preseze.

Aplicația Waze, pe care am folosit-o pentru rutare, ne anunța că vom ajunge în Beba Veche doar cu 18 minute înainte de apusul soarelui, așa că ne-am pus serios pe drum, fără alte pauze. Au urmat Sibiu, Deva, Lugoj și un ultim segment de autostradă, de pe care am ieșit imediat după trecerea prin dreptul Timișoarei, aproape de localitatea Orțișoara. Aici, avansul scăzuse la doar 14 minute, pentru că a trebuit să realimentăm. Consumul crescuse la 6,2 l/km, datorită regimului de mers pe autostradă, unde am apreciat cutia de viteze automată 9G-TRONIC, care permite rularea cu o viteză de 130 km/h la doar 1600 rpm.

Din Sânnicolau Mare, cu doar 34 km înainte de Beba Veche, drumul avansa direct spre soarele de la orizont, iar satele păreau din altă lume. Casele frumos decorate erau înconjurate de grădini superb aranjate, copiii se jucau pe drumul pe care mașinile aproape că nu ajung niciodată, iar oamenii păreau atât de relaxați și fără probleme, încât aproape că nu existau excepții în a ne saluta și a face cu mâna. În mediul lor, străinii ajung atât de rar, încât ei observă imediat că faci parte dintr-un loc cu totul diferit.

Prin acest peisaj mirific, desprins parcă din poveștile copilăriei, am reușit să ajungem la intrarea din Beba Veche, după 15 ore și 45 de minute de la plecare, cu doar 23 de minute înainte de apusul soarelui. A fost o zi solicitantă, obositoare, dar plină de satisfacții, alături de o mașină superbă. Le mulțumim celor care au fost alături de noi pe Facebook, unde am transmis live în ziua cursei.