Aventura Toyota a început pe 2 august, în Piața Alba Iulia din București. Trei colegi am plecat spre mare, cu trei automobile Toyota, pe trei drumuri diferite. Care a fost cel mai câștigat?
După ce colegul Alin v-a înnebunit cu calcule contabile despre costul călătoriei spre mare (ca și când ar mai conta câteva zeci de lei în plus sau în minus după ce ai plătit mai mult de o mie de euro pe camera de hotel…) a venit timpul să vorbim astăzi și despre frumusețile drumului spre mare.
Nu, nu vorbesc aici despre frumusețea mersului în coloană timp de ore în șir (asta atunci când nu se stă pur și simplu) și nici de deliciile circulației bară la bară pe autostradă la 150 km/h. Am în vedere chiar frumusețile drumului spre mare, cu obiective turistice și peisaje care merită admirate. Pentru că nu trebuie să rămânem prizonierii drumului bătut (și al cutumei „cei care ne depășesc sunt niște maniaci, cei pe care-i depășim sunt niște momâi’). Dacă alegem să folosim acele ore pe care le petrecem de obicei blocați în trafic pentru a face puțin turism, vom fi surprinși câte putem face fără să pierdem foarte mult timp în plus. Iar ca partener de călătorie nu putem găsi ceva mai bun decât un Toyota Land Cruiser, puternic, confortabil și capabil să facă față oricăror provocări pe care drumurile comunale de pe traseu le-ar putea avea pentru călătorul nebănuitor.
Aventura Toyota: Istorie pe vechiul drum spre mare
Așadar, evităm elegant autostrada, dar și DN2, decăzută în ultimii ani din preferințele publicului. Bătrânul DN3 servește mult mai bine scopului propus, și nici acesta nu va reuși să ne păstreze până la capăt. Pentru că vrem să ajungem direct în Vama Veche, fentând la limită traficul nebun dintre stațiuni. Ieșim, așadar, din București prin Pantelimon și urmăm vechiul drum prin Fundulea și Lehliu Gară spre Călărași, unde vom trece Dunărea cu bacul, exact ca în copilărie.
Este o alegere perfectă, pentru că rareori ne intersectăm cu mașini din sens opus, iar depășirea este un cuvânt la care nu trebuie să apelăm nici când vorbim despre celelalte mașini. Asfaltul este bun, dar uneori avem impresia că drumul este pur și simplu prea îngust pentru Land Cruiser-ul nostru. Micile neregularități ale căii de rulare sunt netezite expert de suspensia confortabilă a SUV-ului Toyota, astfel că ne simțim pe un covor magic.
Toyota a schimbat motorizarea lui Land Cruiser, care are acum o cilindree de 2,8 litri, puterea motorului scăzând corespunzător, la 177 CP (vechea unitate de 3,0 litri dezvolta 190 CP). În plan dinamic, modificările sunt nesemnificative, dar în privința rafinamentului, progresul este important. Consumul a scăzut, de asemenea, semnificativ, chiar dacă acesta nu este un argument major pentru fanii lui Land Cruiser.
Află mai multe despre Aventura Toyota și concursul propriu-zis.
Primul moment memorabili al călătoriei este trecerea cu bacul de la Călărași. Ajunși în punctul de trecere, ezităm să facem joncțiunea dintre tehnologia ultramodernă a lui Land Cruiser și cea interbelică a ambarcațiunii botezate pompos „ferryboat’. Aminitirile copilăriei evocă o coadă lungă de mașini și cîteva ore de așteptare, dar astăzi suntem singura mașină de pe puntea ruginită a bacului. În ultimul moment se apropie o familie de bulgari cu o a doua mașină și parchează în spatele nostru, moment în care bătrâna ambarcațiune se înclină neceremonios pe partea dreaptă. Suportăm cu stoicism veșnicia traversării, în timp ce măsurăm pe GPS viteza de deplasare: 8 km/h. Buuun. Măcar ne mișcăm. Avem noroc că nu trece nicio ambarcațiune pe Dunăre, pentru că bacul a blocat șenalul pentru mai bine de 20 de minute.
Totul e bine cînd se termină cu bine, însă, așa că răsuflăm ușurați în timp ce conducem printre viile de la Ostrov. Pe partea dreaptă, un indicator ne arată că putem trece punctul de frontieră în Bulgaria, dar peisajul, parcă decupat din zona Cernobîl, nu este în măsură să ne atragă. Mult mai atrăgătoare sunt mănăstirile bine întreținute, presărate ca o salbă pe traseu, în contrast evident cu sărăcia satelor care le găzduiesc.
Aventura Toyota: Land Cruiser este arma perfectă anticaniculă
Afară sunt 36 de grade și, de departe, cele mai apreciate dotări ale lui Land Cruiser sunt sistemul de climatizare cu trei zone, care asigură o răcire eficientă a interiorului, și – favoritul nostru – frigiderul din cotieră. Este o mare diferență dintre o cotieră refrigerată obișnuită, o dotare frecventă la majoritatea mașinilor moderne, și acest Cool Box, care păstreză o temperatură de patru grade Celsius indiferent de condiții. Chiar și când mașina stă în soare cu motorul oprit mai multe ore, băuturile dinîn Cool Box rămân reci o perioadă îndelungată – așa ceva ar trebui să fie obligatoriu în orice mașină!
Adamclisi, cu muzeul, cetatea și monumentul Tropaeum Traiani, reprezintă oricînd o pagină incitantă din istoria poporului român. Nu am ratat ocazia de a fotografia Land Cruiser în fața acestui monument pe care, cu secole în urmă, turcii l-au confundat cu o biserică. Așa a fost și denumit, numele Adamclisi fiind derivat din originalul Adam Kilisse, „Casa lui Adam’ sau „Biserica Omului’.
Ieșim de pe DN3 la Cobadin și ne îndreptăm spre sudul litoralului pe drumul județean DJ391. Nu înainte de a încerca și arsenalul de dotări specifice pentru off-road ale lui Land Cruiser. Nu că am fi avut nevoie; doar așa, să vedem cum funcționează. Urcăm un deal din zonă spre care un indicator ne promite întîlnirea cu fortificațiile unui castru roman. Chiar dacă urcarea a început spectaculos, cu o rampă abruptă și denivelări fioroase (niciun stres pentru Land Cruiser), ne-am trezit rapid în vîrful dealului într-un lan de porumb, fără să putem identifica ruinele promise. Păcat.
Revenim plini de regret pe DJ391, care nu ne mai rezervă nimic notabil, în afară de asfaltul îndoielnic și plin de denivelări. Este, totuși, o probă de foc pentru suspensia oricărei mașini. Nu și pentru Land Cruiser, care trece peste orice denivelare fără nicio emoție. Este un tronson care ar putea să nu convină celor care au mașini cu suspensii mai rigide, dar care ne scoate exact în zona Șantierului Naval de la Mangalia, la o aruncătură de băț de plaja de la 2 Mai și de Vama Veche. Marea!… În sfârșit, la capătul unei călătorii puțin mai lungi de cinci ore, ajungem la destinație. Și ceea ce este cel mai interesant, este că nu simțim nicio urmă de oboseală. Mulțumim, Land Cruiser!