Siguranța la volan a devenit o prioritate pentru mulți producători auto, iar acest lucru a dus la dezvoltarea unor sisteme active și pasive din ce în ce mai complicate.
Testele organizate la nivel global de diverse entități scot în evidență siguranța oferită de un vehicul în cazul unor accidente. Astăzi nu vom intra în detaliile privitoare la cele mai noi sisteme de siguranță ci ne vom axa doar pe centura de siguranță cu prindere în trei puncte, tetiere și airbag-uri, finalizând cu o serie de mituri urbane cu privire la acest ultim sistem de siguranță.
Dacă astăzi centura de siguranță și tetiera par ceva normal, ar trebui să știți că la începutul erei auto acestea nu au fost disponibile.
Siguranța pasivă – Centura de siguranță
Primul patent pentru o centură de siguranță a fost depus în secolul al XIX-lea de inginerul englez Geroge Cayley. Mai apoi, au existat o serie de americani care au primit și ei patente pentru invenția respectivă, însă Nils Bohlin, un inginer de origine suedeză este cel care a primit titlul de inventatorul centurii de siguranță în trei puncte.
Până în 1959, mașinile erau dotate doar cu centuri de siguranță în două puncte, însă Nils Bohlin a reușit să revoluționeze siguranța auto. Astfel, primele vehicule care au primit un astfel de sistem de siguranță pasivă au fost cele produse de Volvo.
Un alt lucru intersant este acela că Volvo a oferit în mod gratuit patentul pentru centura de siguranță și celorlați producători din industrie. Așa cum era normal, centura de siguranță a evoluat, însă baza acesteia va fi întotdeauna cea gândită de Nils Bohlin.
Siguranța pasivă – Tetierele
În 1921, Benjamin Katz, un rezident al orașului Oakland, California, a depus un patent pentru un astfel de produs. O serie de patente au continuat să curgă în 1930 și 1950. Așa cum era normal, aceată inovație a fost primită cu ușoară teamă, iar producătorii auto nu au luat atitudine până în 1969, când NHTSA (Autoritatea Națională Responsabilă pentru Siguranța Rutieră) a impus utilizarea tetierelor.
Saab este unul dintre producătorii care a revoluționat acest domeniu, întroducând pentru prima dată tetierele active. În cazul unui impact cu o viteză care depășea 10 km/h, tetierele se apropiau de capul ocupantului, iar astfel erau întâmpinate efectele negative ale poziționării greșite a tetierei.
Siguranța pasivă – Airbag-ul
John W. Hetrick este americanul care în 1951 depunea actele pentru obținerea brevetului care să ateste inveția numită pernă de siguranță. Walter Linderer este omologul german care în 1953 primea și el un brevet care să ateste perna gonflabilă dediată protejării șoferilor.
Așa cum era normal, modelul gândit de cei doi inventatori a fost preluat de inginerii din domeniul auto și a fost dezvoltat. Dar lucrurile nu se opresc aici, întrucât perna de siguranță avea nevoie de un sistem care să o declanșeze, iar în 1960, Allen K. Breed, un inginer mecanic din New Jersey a inventat un senzor de încredere.
De aici și până la introducerea lor pe un vehicul de serie nu a mai fost mult, Ford și General Motors fiind primii constructori care au venit cu această dotare.
În Europa, în 1981, Mercedes-Benz introducea airbag-ul ca dotare opțională pe Clasa S, iar șase ani mai târziu, Porsche 944 Turbo a devenit primul vehicul care să aibă în echipamentul standard airbag-uri pentru pasageri și șofer.