Principalele mijloace de transport turistic în România comunistă, autocarele IranNational ale ONT-ului erau un simbol al vacanțelor și al relaxării estivale. Apreciate deopotrivă de șoferi și pasageri pentru confortul excelent pe care îl ofereau, acestea au ajuns adevărate epave în epoca postdecembristă, fiind vândute către firme de traport private care le-au folosit până la casare.
Mulțumită lui Constantinescu Alexandru, un colecționar care a investit resurse importante pentru a salva un autocar IranNational de la casare, ne putem bucura și astăzi de splendoarea acestui vehicul cu o înaltă încărcătură istorică.
Alex a cumpărat autocarul IranNational în 2008 din județul Bihor și l-a restaurat în cadrul atelierelor URAC-RATB. Efortul depus de mecanici și tinichigii a fost unul considerabil, pentru că timpul scurs din 1973 își pusese adânc amprenta peste caroseria și, mai ales, șasiul bătrânului Mercedes-Benz. De exemplu, traversele din zona punții spate erau atât de măcinate de rugină încât a fost necesară înlocuirea completă a acestora. Deși aveau 1.500.000 km parcurși, motorul, transmisia și sistemul de frânare nu au avut nevoie de reparații majore.
Alex a refăcut în regie proprie interiorul, iar atenția aproape obsesivă la detalii a făcut ca acest proces să dureze aproape doi ani și să consume câteva zeci de metri pătrați de vinilin, pluș și alte materiale textile.
Superbul autocar îi poartă acum prin turnee pe membrii trupei Cabaret, în care Alex activează ca baterist. Cu toții apreciază confortul pe care acesta îl oferă, preferându-l în detrimentul oricărui alt mijloc de transport.
Mercedes-Benz IranNational O302 – Scurt istoric
Importate în număr mare între 1967 și 1975, majoritatea au intrat în posesia Intreprinderii pentru Transporturi Turistice Auto (I.T.T.A) și a parcului de autovehicule PCR. Principalii beneficiari erau Oficiul Național pentru Turism (ONT), respectiv Uniunea Tineretului Comunist (U.T.C).
Produse în Iran de producătorul Iran National sub o licență Mercedes-Benz, acestea au fost aduse pe roți de șoferii români. Cu excepția unor modificări cosmetice minore, toate seriile au fost relativ identice, având între 43 și 47 de locuri (inclusiv șoferul și ghidul turistic), motor amplasat în spate, fără aer condiționat sau toaletă.
Motorul era amplasat longitudinal în spatele punții spate, având o arhitectură cu șase cilindri în linie și două chiulase. De-a lungul anilor în care a fost produs, au existat mai multe versiuni ale acestui propulsor, cu capacități cilindrice cuprinse între 5,6 și 8,7 litri. Transmisia se făcea printr-o cutie de viteze manuală cu cinci sau șase rapoarte, iar unele versiuni aveau și un reductor pneumatic. Admisia de aer se făcea din cabină, prin două filtre – unul uscat și unul umed cu barbotare prin ulei.
Autocarele Iran National importate în România dispuneau de un sistem de preîncălzire a motorului și a cabinei, ce se baza pe un sirocou alimentat cu motorină. Preîncălzirea putea fi programată pentru a porni automat, mai ales că la temperaturi mai mici de -5 grade Celsius era obligatorie încălzirea apei din sistemul de răcire al motorului.
Suspensia avea o arhitectură cu arcuri lamelare pe puntea spate – ce treceau pe sub axul punții pentru a reduce înălțimea treptei de acces în cabină – în timp ce puntea față dispunea de arcuri elicoidale cu amortizoare duble. Ampatamentul scurt în raport cu lungimea totală a autocarului oferea o manevrabilitate foarte bună în spațiile înguste, mai ales că roțile directoare erau capabile să vireze atât de mult, încât aproape că descriau un unghi drept în timpul întoarcerilor.
Confortul interior era impresionant pentru acele vremuri. Pasagerii de pe rândurile din față nu resimțeau deloc zgomotul motorului, iar fiecare scaun dispunea de cotiere și suport pentru picioare. Deasupra se găseau aeratoare individuale, iar la fiecare al doilea rând de scaune se putea deschide și geamul lateral.
Revenind la eroul nostru, Alexandru Constantinescu a cumpărat acum doi ani încă un exemplar Mercedes-Benz O302 cu numai 100.000 km la bord, aflat în prezent în proces de restaurare, care va fi vopsit în aceeaşi combinație cromatică alb-albastru specifică autocarelor folosite de ONT. Totul, din pasiune.