Cu toată tehnologia din prezent, am fi tentanți să credem că cele mai bune mașini de lux create vreodată se nasc chiar acum, sub ochii noștri. Însă a fost de-ajuns să descoperim câteva capodopere automobilistice din perioada interbelică pentru a înțelege definiția excelenței pe patru roți.
Începutul celui de-al treilea deceniu al secolului trecut a surprins întregul mapamond într-una dintre cele mai mari crize economice din istorie. Iar pe măsură ce lucrurile s-au mai calmat din punct de vedere financiar, sfârșitul anilor 30 a fost marcat de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Însă există și câteva aspecte pozitive, pentru că tot în această perioadă au fost produse unele dintre cele mai exclusiviste mașini de lux din istorie, extrem de râvnite astăzi în rândul colecționarilor, care sunt dispuși să plătească sume record pentru a avea în garaj o astfel de bijuterie tehnologică.
Primele transmisii cu trepte sincronizate, direcția asistată, amortizarea adaptivă sau distribuția variabilă sunt doar unele dintre tehnologiile inovatoare care au fost introduse pe mașinile de lux ale anilor 30. Iar un alt aspect impresionant era modul în care erau produse cele mai exclusiviste dintre acestea. Practic, constructorii ofereau spre vânzare doar un șasiu cu grup motopropulsor și tren de rulare, iar clientul apela la serviciile unui carosier celebru, care desena o caroserie unică și un interior personalizat pe măsura exigențelor și implicit a potenței financiare. Astfel, aceste mașini de lux costau o avere și ajungeau să fie produse în câțiva ani, izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial lăsând unele exemplare neterminate.
Și atunci, ca și acum, rivalitatea tehnologică dintre marile puteri ale lumii se vedea și prin mașinile pe care le produceau. Germania, Marea Britanie și Franța se duelau în automobile care de care mai exclusiviste, mai sofisticate și mai scumpe. Pentru a ne face o imagine de ansamblu asupra industriei auto din acele vremuri, vom analiza poveștile a cinci dintre cele mai reprezentative modele ale perioadei, care aparțin de Țiriac Collection și pot fi admirate în muzeul din Otopeni.
Pentru mai multe fotografii spectaculoase cu cele cinci modele prezentate aici, răsfoiește această galerie foto.
Mercedes-Benz 540K Cabriolet A (1937)
Dezvăluit în 1936 la Paris, Mercedes-Benz 540K a fost o evoluție a gamei 500K, dezvoltate, la rândul ei, din celebrul SSK – ultimul produs al mărcii germane proiectat de Ferdinand Porsche. Exemplarul de față face parte din seria Roadster A, produsă în doar 83 de exemplare.
540K are un motor cu opt
cilindri în linie, de 5,4 litri, supraalimentat cu compresor mecanic.
Mai ușor decât 500K mulțumită unui șasiu tubular inspirat de celebrele „Săgeți Argintii’, acesta folosea aceeași arhitectură cu suspensie independentă pentru toate cele patru roți. Sub capota lungă se ascunde un motor cu opt cilindri în linie, de 5,4 litri, supraalimentat cu compresor mecanic. În mod normal, acest propulsor pe benzină funcționează cu aspirație naturală, dezvoltând 115 CP, însă la baza pedalei de accelerație există un comutator care trezește la viață compresorul, ridicând astfel puterea maximă la 180 CP. Capabil să atingă peste 170 km/h, 540K a fost echipat cu frâne servoasistate pentru a putea struni cele aproape 3 tone de metal. De transmisia puterii către puntea spate era responsabilă o cutie de viteze manuală cu patru rapoarte.
Planșa de bord este din lemn masiv, iar instrumentarul este încastrat într-un planșeu sidefat.
Atenția la detalii cu care era produs 540K în uzina de la Sinderfingen a făcut ca doar 40 de clienți să apeleze la alți carosieri pentru a-și personaliza mașinile. În schimb, în Marea Britanie, majoritatea modelelor de lux purtau semnătura unui carosier celebru, clienții fiind mult mai exigenți în personalizarea prestigioaselor limuzine.
Bentley 4 ¼ Liter Barker Coupe de Ville (1937)
Lansată în martie 1936 pentru a compensa masa proprie tot mai ridicată a mașinii, versiunea 4 ¼ Liter a introdus un nou motor de 4,3 litri și șase cilindri în linie, care înlocuia vechea unitate de 3,7 litri. Încă de la debut, acest model și-a propus să pluseze mai mult prin calitate și eleganță decât prin reputația sportivă pe care a mizat Bentley înainte de a intra în portofoliul Rolls-Royce, în 1931. Mașina a moștenit calandrul curbat de la predecesorii săi, însă influența noului proprietar este destul de evidentă.
Deși nu a fost niciodată o mașină cu performanțe excepționale, combinația unică dintre stil și eleganță a făcut-o populară printre elitele luxului interbelic, câștigându-și renumele legendar de „mașina sport silențioasă’. Durabilitatea în timp a fost, de asemenea, un atu al acestui Bentley, circa 70% dintre cele 2411 exemplare (seria 4 ¼ numărând 1234 unități) produse între 1933 și 1939 fiind încă funcționale și astăzi. Nu același lucru se poate spune și despre alte modele britanice, produse într-o serie atât de redusă, încât în prezent nu mai există decât un singur exemplar.
Alvis Speed Twenty Five 4.3 Litre „Long Bonnet’ Sports Saloon (1937)
Unanim aclamată drept una dintre cele mai bune mașini din anii 30, Alvis Speed 25 a îmbrăcat exclusiv doar caroserii produse de studiouri de design independente. Produsă între 1936 și 1940, aceasta dispunea de un propulsor de 4,3 litri, cu șase cilindri în linie, capabil de 110 CP, care îi permitea să atingă o viteză maximă de 160 km/h – devenind astfel cea mai rapidă mașină de serie cu motor aspirat din vremea ei.
Produs în numai două exemplare, acest Alvis Speed Twenty Five este astăzi unic în lume.
Alvis Speed Twenty Five dispune de amortizoare
cu fermitate reglabilă de
la bord.
Transmisia puterii se făcea printr-o cutie de viteze manuală cu patru rapoarte sincronizate, sistemul de frânare era de tip hidraulic, asistat prin vacuum, iar direcția, dispunea, de asemenea, de servoasistare. Ambreiajul, volantul și arborele cotit erau echilibrate ca un ansamblu, eliminând complet vibrațiile în timpul rulării. Funcționarea rafinată a motorului impresionează și astăzi, cele trei carburatoare fiind alimentate de două pompe de benzină electrice.
Denumită Sports Saloon, această versiune de caroserie îmbină silueta joasă a unui coupè cu habitaclul confortabil al unei limuzine.
Nota răgușită a evacuării se potrivea perfect cu dinamica mașinii, ținuta de drum fiind surprinzător de sigură pentru acele vremuri. Pentru a reduce masa proprie a mașinii, Alvis a decupat secțiuni din șasiu – o soluție folosită anterior – ce-i drept, fără prea mult succes – și de Mercedes-Benz pentru greoiul SSK.
Aproape toate mașinile de lux din acea perioadă aveau o statuetă strălucitoare pe grila radiatorului.
Modelul „Long Bonnet’ Sports Saloon este semnat de carosierul Mayfair din Londra, iar acest exemplar este singurul supraviețuitor din cele două produse.
Bugatti Type 57 Coach Ventoux (1938)
Este imposibil să vorbești despre capodoperele industriei auto din perioada interbelică fără să menționezi marca Bugatti. Iar Type 57 ocupă un loc aparte în istoria mărcii franceze, fiind primul model proiectat de Jean Bugatti, fiul legendarului Ettorre Bugatti, și totodată primul model al mărcii care nu utiliza un șasiu comun cu cel al modelelor de curse. Încă de la debut, acesta s-a evidențiat în fața rivalilor prin performanțele foarte bune, care nu sacrificau însă confortul, luxul și uzabilitatea.
Parbrizul înclinat, linia descendentă a posteriorului și aripile superbe definesc o siluetă de coupé deosebit de modern pentru anii 30.
Construit între 1937 și 1940 într-o serie de 710 exemplare, acest model era motorizat de o unitate cu opt cilindri în linie și două axe cu came, cu capacitatea cilindrică de 3,3 litri. Cei 135 CP ai propulsorului, transmiși axei spate printr-o cutie manuală cu patru trepte, promiteau o viteză maximă de 153 km/h. Primele modele aveau frâne acționate prin cabluri, înlocuite ulterior cu un sistem hidraulic – modificare contestată intens de Ettorre.
Acest exemplar produs în 1939 a fost restaurat de Henri Chapron în 1969 și se află și astăzi într-o stare foarte bună de conservare. Planșa și instrumentarul de bord sunt cele originale, cu care mașina a ieșit pe poarta uzinei.
Indubitabil, Bugatti era un simbol al luxului, asimilat celor mai fine pături ale societății. Însă titlul de „Cea mai bună mașină din lume’ se afla tot în posesia britanicilor.
Rolls-Royce Phantom III Sports Saloon Freestone & Webb (1937)
Lansat în 1935, Rolls-Royce Phantom III era de departe cea mai complexă și mai evoluată mașină din acele vremuri. Acesta se poate lăuda și astăzi cu unul dintre cele mai silențioase și mai rafinate motoare produse vreodată: un V12 de 7,3 litri, cu bloc din aluminiu, care dezvoltă 165 CP.
Rolls-Royce Phantom III a fost cea mai sofisticată mașină produsă în acea perioadă. Iar rafinamentul tehnologic impresionează și astăzi, motorul V12 fiind mai rafinat decât majoritatea propulsoarelor din prezent.
Lista de inovații tehnologice este extrem de impresionantă: sistem de aprindere dual (24 de bujii, două bobine de inducție și două distribuitoare), distribuție variabilă, două pompe de benzină, cricuri hidraulice integrate în șasiu, amortizoare reglabile. Practic, sistemele de aprindere și de alimentare erau redundante.
Pe butucul volanului se găsesc comenzile pentru fermitatea amortizării, accelerație și avansul la aprindere. Claxonul are două tonalități — una cu volum redus și una mai zgomotoasă.
Deși sistemul de frânare funcționa prin cabluri, acesta era asistat, ușurând astfel strunirea unei mase proprii care depășea trei tone. În ciuda acestei valori, mărețul V12 avea resurse suficiente pentru a propulsa acest model până la o viteză maximă de 140 km/h.
Verdict:
Povești nemuritoare: Deși suntem tentați să credem că marile inovații din industria auto au apărut odată cu revoluția electronică, uităm cât de evoluate erau, de fapt, mașinile de lux din perioada interbelică. Iar cât despre posibilitățile de personalizare, acestea nu vor fi egalate niciodată, mai ales că actualele reglementări de siguranță restrâng dramatic libertatea designerilor.