Plaja are o lungime de 11 km şi, atunci când apele Mării Irlandei sunt complet retrase, lăţimea sa măsoară 400 m. La extremitatea vestică se află Place Pendine, ca reper al zonei sudice din Wales.
Încă nu au trecut 100 de ani de când oamenii cei mai îndrăzneţi ai lumii auto veneau aici cu vehicule monstruoase, unele având motoare preluate de la avioane. Ce doreau ei: să bată recordul mondial de viteză! John Godfrey Parry-Thomas, sau, mai simplu, Tommy, a fost unul dintre ei.
Pe 3 martie1927, el revenise la Pendine Beach, pe unde mai condusese cu peste 300 km/h pe nisipul depus solid şi perfect plan. S-ar fi părut că nu-i va sta nimic în cale pentru a zădărnici efortul său de a-şi scrie din nou numele printre cele ale deţinătorilor recordului mondial de viteză atins cu automobilul. Tăcutul britanic îşi dotase maşina cu un nou lanţ de transmisie şi era foarte determinat să nu plece de la faţa locului fără o izbândă.
Pe atunci, decesele făceau parte din agendele curente ale evenimentelor auto şi, totuşi, dispariţia lui Tommy i-a şocat pe cei din publicul avizat, mai ales că mulţi avuseseră prilejul să urmărească la faţa locului unele dintre încercările sale. Nu numai Tommy era un tip extraordinar, ci şi maşina pe care o construise era o apariţie impresionantă. Fusese denumită Babs şi îi oferise deja creatorului său satisfacţia atingerii unor viteze de top de câteva ori înainte de a-l duce la moarte. Temerarul Tommy era inginer, pilot de competiţie şi un vânător de recorduri binecunoscut.
Hauke Schriber, colegul nostru din redacţia germană a revistei Auto Bild, a scris un roman biografic realist bazat pe creaţia tehnică, viaţa personală, cariera, invenţiile şi temerile lui John Godfrey Parry-Thomas. Numele cărţii: „Pendine Beach – povestea lui Tommy şi Babs’.
Urmare a tumultuoasei istorii de care este legată, cu tot cu realizări ieşite din comun şi momente mortale, Babs a devenit un element legendar care, pentru că se poate (cel puţin în privinţa maşinilor), a revenit la viaţă şi la scena tragediei lui Tommy, parcă pentru a demonstra că nu există poveşti fără continuare. În urma accidentului, maşina parţial distrusă a rămas la Pendine Beach şi, în timp, a ajuns să fie îngropată sub vreo trei metri de nisip. 42 de ani mai târziu, a fost dezgropată de către un om pe nume Owen Wyn Owen. Restaurarea sa completă, incluzând montarea unui motor identic cu cel original, a fost definitivată în 1972. Tot atunci au avut loc şi primele ture de probă pe plajă, ca un ecou al tentativelor de record de odinioară. În prezent, Babs şade într-un pavilion care i-a fost anume dedicat, în interiorul instituţiei Pendine Museum of Speed, aflată pe partea înaltă a coastei marine.
Cât despre Parry-Thomas, peste amintirea lui aproape că s-a aşternut uitarea. Lista recordurilor mondiale de viteză îl citează ca deţinător de record numai cu tentativa legitimată din aprilie 1926, atunci când el a depăşit 275 km/h. Dincolo de modestia sa, ca trăsătură definitorie de personalitate, Tommy a fost inginer (în 1908, el pusese deja bazele propriei companii furnizoare de sisteme de transmisie, pe nume Thomas Transmission, şi brevetase o cutie de viteze cu variaţie continuă), pilot de curse (cu destule victorii la activ pe virajele celebrei piste de la Brooklands) şi vânător de recorduri (a fost şi un weekend în care a reuşit să rescrie de trei ori recordurile proprii de viteză în mai multe clase). Discreţia caracteristică personajului a fost tulburată numai în 1920, când compania British Leyland Motors i-a cerut să construiască maşina cea mai bună din ume, care a fost apoi promovată cu surle şi trâmbiţe în cadrul London Auto Show. Leyland Eight a fost un aşa-numit „touring car’ cu motorizare de 7,3 litri şi 143 CP, de origine Rolls-Royce.
Ce-i drept, Parry-Thomas prefera de departe ambianţa pistelor de viteză sau a plajelor din Marea Britanie şi Danemarca, unde se băteau recorduri. Ştirile vremii spuneau că „din ce în ce mai multe recorduri sunt doborâte în America’: se refereau la faptele de pe Daytona Beach (din Florida) şi ajunseseră să-l obsedeze şi să-i provoace reacţii viscerale, iar în cele din urmă l-a adus în starea de a plăti asta cu propria viaţă.
Pe internet poate fi găsit un scurt film despre John Godfrey Parry-Thomas, înfăţişând ziua morţii sale. Vedem cum el îşi conduce automobilul pe plajă în cursul tentativei de record, accelerând. După care intervine o întrerupere. Următoarele imagini arată cum Babs, deşi nu se află într-o poziţie răsturnată, are roţile strâmbe şi o dâră de fum negru se ridică în aer.
Cauza accidentului nu a fost niciodată clarificată. Unul dintre mecanicii care au văzut maşina a fost de părere că o spiţă desprinsă de la una dintre roţi a zburat şi a intrat în lanţul de transmisie. Acesta s-ar fi rupt şi, cum Tommy se afla într-o poziţie aplecată spre partea dreaptă a maşinii, l-a lovit în cap cu violenţă maximă.
După moartea sa, a ieşit la lumină că Tommy strânsese toată viaţa sa bani pentru a-i dona unui spital de copii din Londra. Suma care a ajuns acolo, până la urmă, a fost de numai 20 de lire. Cecul era semnat de cineva pe nume Barbara „Babs’ Cooper…