Mercedes-Benz Clasa A (W 169) este o mașină minunat concepută și foarte practică, dar rugina este punctul său slab.
Mașinile cu poziție înaltă de conducere sunt foarte la modă, iar Mercedes-Benz a fost un pionier cu prima generație a Clasei A (W 168, 1997 – 2004). De asemenea, a doua generație a lui Mercedes-Benz Clasa A (W 169, 2004 – 2012) a beneficiat de o structură sandwich, în care grupul motopropulsor era parțial poziționat sub podeaua mașinii. Pasagerii erau cocoțați pe platformă și se bucurau de o vizibilitate fantastică de jur-împrejur, inegalabilă în cele mai multe mașini moderne. Acest lucru este valabil și pentru succesorul W 176, care este într-adevăr mai stilat, dar nu este o mașină foarte practică.
Dacă tot lăudăm versatilitatea celei de a doua generații a lui Mercedes-Benz Clasa A: contra cost, se putea opta pentru sistemul de scaune Easy-Vario-Plus. Acesta permitea îndepărtarea banchetei și a scaunului pasagerului din față. Astfel, Baby-Benz se transformă imediat într-un van cu o platformă de încărcare lungă de trei metri. Aceste talente practice se potrivesc perfect cu motoarele fiabile. Cele diesel (de la 82 CP la 140 CP) sunt și foarte economice, iar cel mai vândut, A 180 CDI (109 CP), se descurca și cu 5-6 litri la 100 km. Unitățile pe benzină (între 95 CP și 193 CP) consumă semnificativ mai mult, dar sunt și mai silențioase. Feriți-vă de motorizarea turbo de 193 CP a lui A 200: tracțiunea față își atinge limitele aderenței, iar consumul mediu nu scade sub 12–13 litri de benzină. A fost, de asemenea, foarte rar cumpărată, motiv pentru care a și fost retrasă în 2010, împreună cu versiunea de caroserie cu trei portiere. De asemenea, transmisia cu variație continuă Autotronic nu este cea mai bună alegere, putându-se ajunge la reparații costisitoare. Totuși, o schimbare regulată a uleiului de transmisie îi poate prelungi semnificativ viața.
În cazul exemplarului nostru de test, furnizat de un dealer de mașini rulate din zona Hamburg, cutia Autotronic funcționează, ca toate celelalte, ireproșabil. O problemă tipică este, însă, prezentă: rugina pe marginile inferioare ale portierelor.
Mercedes-Benz Clasa A: Ce nu ne place?
A doua generație a lui Mercedes-Benz Clasa A (W 169) s-a clasat peste medie în rapoartele TÜV. În afară de discurile de frână care se uzează frecvent, nu sunt multe de semnalat. Cea mai mare problemă: rugina de pe marginile inferioare ale portierelor. Aceasta nu este relevantă la TÜV, dar devine supărătoare pentru o mașină aflată, altfel, în stare foarte bună. Cauza trebuie căutată în procesul de fabricație, multe mașini primind uși noi pe cheltuiala dealerilor. Când vine vorba de cutia de viteze cu variație continuă Autotronic, o curățare regulată și schimbarea periodică a uleiului, la fiecare 60.000 km, sunt critice pentru durata de viață. În cazul în care se defectează, înlocuirea acesteia costă în jur de 1.500 de euro.
Arcuri
Ruperea acestora pe puntea spate este mai des întâlnită la mașinile mai vechi. Un set pentru ambele părți costă aftermarket de la 250 de lei.
Acoperiș lamelar
Îmbinările la primele lamele se pot bloca. Este important să fie unse frecvent cu un lubrifiant special.
Rugină
Multe exemplare deMercedes-Benz Clasa A vechi (W 169) ruginesc în zona inferioară a portierelor și hayonului.
Discuri de frână
Singura problemă semnalată la TÜV: discurile de frână se uzează mai rapid decât media segmentului.
Autotronic
Unitatea de control a transmisiei automate cu variație continuă este foarte vulnerabilă. Foarte important: trebuie curățată cu regularitate și uleiul de transmisie trebuie schimbat la fiecare 60.000 km.
Verdict
Punctul nevralgic al acestui model este simplu de detectat: doar deschizi ușile și verifici rugina din zona inferioară. În afară de această problemă, Mercedes-Benz Clasa A este un model solid, cu un interior spațios și versatil. În plus, poziția de ședere, vizibilitatea și confortul sunt semnificativ mai bune decât în modelul actual. Iar ca bonus, la inspecțiile TÜV a obținut rezultate bune.