Fosta generație e faimoasă – vorbim despre Renault Clio R.S. Temă de studiu. Am testat un exemplar second-hand fabricat în 2014 cu un rulaj de 77.400 km. La acel moment, prețul său era de 13.780 de euro.
Propulsor aspirat de 2,0 litri cu turație înaltă, cutie de viteze manuală cu 6 trepte având ghidare perfectă și curse scurte, plus o platformă tehnică impecabilă. Această generație Clio R.S. a fost comercializată între anii 2006 și 2013, demonstrând atunci cu prisosință ce pot să facă specialiștii de la Renault Sport dacă se iau în serios.
Că ei pot și mai puțin de atât, asta s-a văzut ulterior, după lansarea variantei sportive de top bazate pe seria Clio IV – tratată aici. Respectivele modele au debutat în 2013 și, destul de curând, au început să iasă la iveală compromisurile conceptuale. Consumul era mai mic, dar caracterul motorizării turbo de 1,6 litri nu se compara cu tonusul magnific al mai vechilor motoare aspirate de 2,0 litri.
Chiar și cutia cu dublu ambreiaj (inclusă în dotarea standard) nu era întru totul conformă unei sportivități calificate. Nu-i de mirare că prețurile second-hand ale generației mai vechi se mențin relativ sus în comparație cu cele ale generației mai recente, clar expuse la depreciere.
Ca urmare, micul hatchback franțuzesc se arată a fi o alternativă potrivită pentru genul de cumpărător pragmatic în privința sportivității, care insistă pe performanțe, nu pe altceva. Este vorba despre cunoscătorii care vor să aibă un potențial substanțial sub capotă, însă fără ca asta să se vadă neapărat pe dinafară. Cu atât mai bine, deoarece numai câteva detalii relativ discrete diferențiază versiunile de 200 CP de exemplarele Clio cu finisări în mod explicit pretențioase.
Desigur, eleronul de deasupra hayonului și celelalte elemente aerodinamice adăugate caroseriei obișnuite de Clio permit identificarea variantelor R.S. Acestea nu arată țipător, așa încât doar cei interesați de tema sportivă le vor observa. Posesorul mașinii va găsi satisfacție atunci când îi va surprinde pe unii șoferi mai incisivi cu sprinturi imbatabile (accelerația de la 0 la 100 km/h se rezolvă în 6,7 s).
Dacă insiști cu apăsatul pe accelerație, vei atinge și viteza maximă de 230 km/h. Demultiplicarea relativ scurtă a transmisiei nu avantajează performanțele la viteze ridicate, însă Clio R.S. își folosește bine resursele sportive în plaja vitezelor rutiere normale și ceva peste.
Ce se poate spune privitor la confort? Clio R.S. nu stă rău la acest capitol. Scaunele sport oferă condiții bune de ședere și suspensia, chiar dacă este evident tare, nu prestează la modul cu adevărat dur. Roțile dispun de anvelope cu secțiune 40 montate pe jante cu diametrul de 18 inchi – o alegere bună pentru stabilitate și confortul decent al rulării.
Ceea ce vor găsi unii de reproșat ar putea să țină de calitatea dotării interioare. Între 2013 și 2016, redacția germană AUTO BILD a avut la test de anduranță un Clio Grandtour TCe 90 Luxe, iar acest exemplar a confirmat câteva slăbiciuni tipice ale seriei.
Sistemul multimedia nu se decide prea ușor să facă schimbarea între afișajul curent și imaginea camerei de luat vederi pentru manevrele în marșarier (uneori, ai prilejul să admiri ce arată această cameră mergând cu mașina înainte!). Volumul sistemului audio se reglează în trepte nu prea fine și, eventual, reglajul nu răspunde în timp ce este afișată harta navigației. Nu e exclus să se piardă și contactul cu slotul cardului de memorie SD (asta poate da dezorientări în teren).
Sunt componente ale finisării care amintesc, mai degrabă, de sora mai ieftină a mărcii franceze, anume Dacia. Covorașele grosiere, făcute parcă să reziste unor curățări brutale, și mocheta pe stil mai vechi din portbagaj sunt lesne de observat, la un loc cu elementele din plastic simplist care sunt folosite în zona inferioară a habitaclului. Acestea tind, în timp, să producă sunete în mers. Inevitabil este zgomotul ridicat la vânt, eventual însoțit de fluierături pe la lufturile portierelor.
Ar fi trebuit R.S. să beneficieze de mai multă atenție din partea producătorului? Nu ar fi stricat așa ceva, dar, oricum, mașina se prezintă bine pe plan tehnic și este fiabilă în condiții de utilizare sportiv-rutieră. Pe de altă parte, înainte de cumpărarea în regim second-hand, ar prinde bine o inspecție competentă și detaliată. Un Clio R.S. în stare bună este cât se poate de relevant apropo de ideea unei a doua tinereți trăite din plin.
Calitatea constructivă nu este cu mult peste cea a mărcii de buget Dacia
Elementele cu aspect cromat sau cele cu finisare „piano’ nu reușesc să rafineze ambianța de la bordul lui Clio IV. Chiar dacă nu sunt cele mai simple posibile, materialele respective nu au pretenții reale. De asemenea, testul de anduranță al redacției germane cu un Clio Grandtour a arătat că protecția anticorozivă din zona inferioară lasă loc de mai bine. Capriciile de funcționare ale sistemelor multimedia sunt ceva de așteptat. Altfel, Clio R.S. e un automobil performant și fiabil, cu certe abilități dinamice, bună stabilitate și confort apreciabil. Aici i-ar prinde bine un set de jante de 17 inchi (cu anvelope mai înalte) în locul celor de 18 inchi.
Zgomot la vânt
Lufturile relativ mari și, eventual, inconstante pot să genereze fluierături la viteze mari.
Inteligență lentă
Sistemul de navigație nu este dintre cele mai rapide la încărcarea și procesarea datelor. Aveți răbdare!
Tobe de eșapament
Sistemul de evacuare cu flux dublu arată șic, dar este scump. Pentru toba finală cu țeava de racord, Renault cere aproximativ 900 de euro.
Card de acces
Fiabilitatea cardurilor de acces este departe de a fi exemplară. Atenție și la posibilitatea ca bateria cardului să se fi consumat!
Mașinile mici și puternice au tradiție la Renault. Când turbo, Când aspirate, dar mereu ambițioase
Cei care salivează la ideea actualului Clio R.S. dotat cu turbocompresor ar face bine să privească și în istoria micilor sportive franțuzești. În 1980, primul Renault R5 Alpine Turbo (108 CP) îl concura pe VW Golf GTI. Într-o variantă de putere medie, un R5 Turbo (motor amplasat central) dispunea de 160 CP și nu prea avea cine să-i stea în față. Mașina (acum are statut de clasic) e lesne de recunoscut după prizele de aer fioroase. Aproape la fel de apreciat e și Renault Clio Williams, de 150 CP. Pe de altă parte, versiunea cu motor V6 de 3,0 litri amplasat central a lui Clio e ceva exagerat. Dozarea corectă a ingredientelor a fost atinsă odată cu apariția primului Clio R.S. din 2006. Acesta miza pe 197 CP, ulterior puterea fiind ridicată la 201 CP. Această generație e realmente convingătoare în materie de sportivitate.
În 1980 a apărut R5 Alpine Turbo (108 CP), concurent pentru Golf GTI. Inamicul său de temut era rugina.
Între anii 1994 și 1997 pe baza versiunilor 16V au fost realizate variantele Clio Williams, de 150 CP.
Având motor cu 6 cilindri amplasat central, Clio 3.0 V6 e un clasic căutat. Cotă de preț actuală: 50.000 de euro.
Ambianța sonoră incitantă și nervul sportiv i-au atras lui Renault Clio III R.S. numeroși fani.
Verdict
Abordând rațional tema, lui Clio R.S. nu i se poate reproșa mare lucru. Cine se simte jignit de aspectul finisării să-și aducă aminte ce performanțe primește și la ce preț convenabil. Nu se va dezvolta vreun cult în jurul mașinii, dar, dacă vrei să mergi tare, ai cu ce!