Dacia Sandero pare ca a fost croita pentru familiile tinere, aflate in cautarea unei masini practice, ieftin de intretinut. Vis sau realitate?
Prin Logan si Sandero, Dacia a democratizat visul masinii noi. Propuse la preturi neverosimil de mici, modelele constructorului de la Mioveni au cucerit instantaneu inimile celor cu bugete restranse. Marea surpriza a venit insa din Europa de Vest, succesul de care s-a bucurat Sandero in tarile apusene intrecand chiar si cele mai optimiste asteptari. Ce poate fi mai frumos decat sa iti cumperi o masina nou-nouta, configurata exact asa cum iti doresti? Aceeasi intrebare si-au pus-o si vest-europenii. Profitand de programele de casare locale, zeci de mii de francezi sau nemti nu au rezistat tentatiei, dand vechile lor automobile la schimb pentru un Sandero „in tipla’. Dar ce avantaje poate aduce o masina de 6.990 de euro (pret de baza in Germania)?
Lansata in 2008, prima generatie Sandero combina spatiul si modularitatea unei compacte cu pretul unui banal model de clasa mini. Desi lungimea de 4,02 m nu depaseste granitele segmentului B, Sandero surprinde prin portbagajul deosebit de in-capator (320 de litri) si habitaclul generos dimensionat. Vechiul Renault Clio a donat o mare parte din componentele regasite pe Sandero, platforma B0 fiind folosita in continuare si de noile generatii Logan/Sandero.
Echiparea de baza nu includea decat strictul necesar: ABS, doua airbaguri, centuri de siguranta si tetiere posterioare. Abia de la al doilea nivel, Ambiance, Sandero era dotat cu servodirectie si inchidere centralizata, in timp ce elemente de confort precum aerul conditionat, airbagurile laterale si geamurile electrice erau rezervate versiunii de varf, Laureate. Un minus notabil la capitolul siguranta era lipsa ESP-ului, absent inclusiv de pe lista de echipamente op- tionale. Abia de anul acesta, odata cu debutul celei de-a doua generatii, Sandero dispune, in sfarsit, de ESP standard.
Vedeta paletei relativ restranse de motorizari a fost popularul dCi de 1,5 litri, oferit in versiuni de 68 si 88 CP. Filtrul de particule a devenit echipament de serie din noiembrie 2010. Fanii motoarelor alimentate cu benzina au avut la dispozitie versiuni de 1,2 (75 CP), 1,4 (75 CP) sau 1,6 litri (87 CP). Din 2009, gama Sandero a primit si o versiune Stepway, cu look si garda la sol de crossover compact.
Masina testata
Sandero isi pastreaza bine valoarea in timp. Chiar si dupa deprecierea inerenta unui automobil produs in urma cu doi ani, exemplarul testat, cu 23.600 km la bord, ajunge sa coste in prezent nici mai mult, nici mai putin decat 4.500 de euro, cu doar 2.490 de euro mai putin decat in clipa cand a parasit pentru prima data curtea dealerului Dacia. Fiind un model entry-level, dotarea de serie este saracacioasa. Urmatorul proprietar va trebui sa se multumeasca cu airbagurile frontale, ABS, oglinzi reglabile manual, stergator spate si dezaburire luneta. Atat!
Proba conducerii
Cei dezamagiti de echiparea spartana trebuie sa isi aduca aminte ca Sandero este, in definitiv, exact ceea ce isi propune sa fie: o masina ieftina si practica. Iar tehnica simpla se reflecta in functionarea ireprosabila a exemplarului testat. Totul merge la fel ca in prima zi, fie ca ne referim la frane, directie sau motor. Suspensia confortabila „apara’ pasagerii de gropi, iar pozitia de condus inalta ofera o buna vedere de ansamblu asupra drumului. In lipsa servodirectiei, manevrarea volanului, mai ales in spatii stramte, solicita intens muschii soferului.
Parerea noastra
Avand in vedere pretul initial de 6.990 de euro, cat ar trebui sa coste un Sandero second-hand pentru a fi o oferta cu adevarat atractiva? La prima vedere, 4.500 pare o suma usor exagerata, insa starea tehnica impecabila justifica pretentiile ridicate ale dealerului.
Verdict
Dacia Sandero poate fi masina ideala pentru familiile cu bugete limitate. Costurile mici de intretinere, portbagajul urias raportat la concurenta si spatiul interior vast sunt atuurile sale de baza. Deprecierea aproape insignifianta ne pune in fata unei dileme inedite. Pretul apropiat de cel al unui exemplar nou (cu tichete „Rabla’) submineaza puternic ideea de chilipir, diferenta fiind poate prea mica pentru a fi considerata o economie cu adevarat avantajoasa pentru clientul final.