75 de la marea victorie romaneasca de pe Nurburgring

Cu 75 de ani in urma, pe 21 mai 1939, Petre Cristea si al sau BMW 328 se impuneau in cursa Eifelrennen, pe Nürburgring. Era o victorie spectaculoasa, fiind realizata in fata echipei oficiale BMW pe unul din cele mai dificile si mai faimose circuite din lume, intr-o cursa deosebit de prestigioasa – Marele Premiu al Germaniei. In plus, pilotul roman realiza si un record de circuit, cu o viteza  de 115 km/h. Era doar una dintr-un sir impresionat de victorii, in marea majoritate realizate cu un BMW 328.

Duminica, 21 mai 1939. Circuitul Nürburing (22,81 km), cel mai lung si dificil circuit din lume prin complexitatea virajelor si variatiile de relief. International Eifelrennen, etapa a doua a campionatului german, programa curse de motociclete si automobile clasele Sport (sub 1500 cm si sub 2000 cm) si Competitie. Clasa Sport sub 2000 cmc era practic confiscata de BMW 328, toti participantii folosind o versiune a acestui model. Cursa presupunea parcurgerea a 6 tururi de circuit totalizand 136,86 km. 17 concurenti si-au anuntat prezenta, dar numai 10 au luat startul. Dintre acestia doar 5 au reusit sa termine cursa care avea sa fie castigata de un roman: Petre Cristea. In cursa clasei Competitie (10 tururi) Hermann Lang (Mercedes W154) il invingea pe Tazzio Nuvolari (Auto Union Type D) cu peste 11 secunde. Cristea era cu o victorie importanta pe scena internationala alaturi de cei mai mari piloti ai vremii si se impunea impotriva echipelor de uzina.

Extrem de modest, Cristea marturisea la inceputul anilor 90, rememorand celebra cursa, faptul ca cei care se ocupau de paza circuitului, cu putin inainte de startul cursei, nu vroiau sa-i permita accesul in zona boxelor, vazandu-l imbracat in haine de strada. Celebra sa basca inlocuia castile nelipsite din echipamentul adversarilor, purtarea acestora nefiind obligatorie la acea vreme. Cum Cristea nu obisnuia sa poarte nici combinezon, brasarda care purta inscriptia Fahrer – Eifelrennen 1939′ a fost cea care l-a scos pe pilotul roman din incurcatura.

Putini stiu ca masina cu care a concurat Cristea apartinea prietenului sau, inginer Petru Iscu. Iscu isi cumparase in ianuarie 1938 prin firma bucuresteana Tracta (importatorul BMW in Romania in perioada interbelica) un BMW 328 nou. El nu numai ca pune la dispozitia lui Cristea masina, dar accepta si ca aceasta sa fie radical modificata pentru performante mai bune. Caroseria originala este inlocuita cu una realizata de aluminiu, cel mai probabil la fabrica de avioane SET din Bucuresti. Aripile fata sunt inlocuite cu unele minimaliste. Se renunta la parbriz si sistemul de decapotare, inutile in competitii. Aripile spate sunt „inchise’ prin aplicarea unor capace.

Cristea soseste pe circuitul Nürburing insotit de Petre Iscu. Masina este transportata pe o platforma construita dupa proiectul lui Cristea. Fata de alte curse ulterioare unde Cristea s-a deplasat pe roti cu automobilul cu care concura pierzand si din cauza oboselii acumulate, la Nürburing  pregatirea cursei s-a facut in mod profesionist. Cristea este inscris pe pozitia a 11-a a listei de start si ii este repartizata boxa cu numarul 17. Avea sa realizeze cel mai bun timp in calificari urmand a lua startul de pe prima grila.

În 1989, la o jumatate de secol de la marea sa victorie de la Nürburing,  Petre Cristea destainuia cititorilor Almanahului Autoturism cum a castigat celebra cursa:

„(…) Circuitul Nürburing  (bucla mare) masura atunci 22 de km, avand 173 de viraje de toate felurile. În cele trei zile de antrenament am inregistrat cei mai buni timpi (cu cronometraje oficiale electrice). Frumusetea era ca toti concurentii la categoria 2000 cmc (circa 20) erau numai cu masini BMW tip 328. La plecarea in cursa, masina cu cel mai bun timp la antrenamente era plasata langa capatul din dreapta al liniei de start, avand in stanga pe cei cu timpii 2,3 si 4.Numai ca primul viraj, plasat la circa 150 m de la linia de start, era o curba rapida la stanga. Asa ca, in mod automat, dupa acest viraj m-am pomenit pe locul 5! De ce? Foarte simplu: toti cei din stanga mea s-au aflat automat pe coarda virajului! Ba inca s-a bagat printre ei si cel din extrema stanga a celui de-al doilea rand de concurenti…

Bineinteles ca aceasta situatie nu m-a avantajat deloc, desi era o secventa naturala si chiar o combinatie inteligenta, sporind interesul spectacolului, obligand pe cel mai bun la antrenamente sa se lupte ca sa-i intreaca pe ceilalti, daca putea, chiar dupa primul viraj al cursei. Din fericire, nu a trebuit sa ma „obosesc” prea mult; dupa vreo 11 km, adica pe la jumatatea primului tur, ajunsesem deja in fruntea coloanei.

Cel mai mult de furca am avut cu amicul meu Huschke von Hanstein, care pana la urma a avut nenorocul sa rupa o supapa, fiind silit sa abandoneze. Mai departe m-am „plimbat’, dar privind atent oglinda retrovizoare: cand observam ca dr.Werneek (cu o masina ceva mai usoara decat a mea) se apropia la mai putin de 20 m, trageam mai tare, pana nu-l mai vedeam. Şi…. distractia asta a durat pana la linia de sosire, dupa ce stabilisem un nou record al Circuitului de la Nürburing  (viteza medie – 115 km/h).

Record a ramas valabil pana in anul 1953, cand a fost depasit de catre Stiriling Moss. Recordul consta in faptul ca am fost unicul pilot din lume care, concurand prima oara pe Nürburing , a castigat cursa. Şi acest record a rezistat pana in 1970, cand Jackie Stewart, fost campion mondial de Formula 1, a invins, de asemenea, pe Nürburing  chiar de la primul „sut’.Asa ca, desi nu mai sunt unicul, totusi ma aflu intr-o companie care ma onoreaza. (…)’