Ideea extinderii ofertei Porsche cu un SUV a avut două caracreristici notabile: părea nebunească, dar materializarea sa era necesară ca aerul pentru perspectivele pe termen lung ale mărcii din Zuffenhausen. Poate cel mai greu moment: să fii Porsche și să admiți că ai nevoie de un parteneriat pentru a pătrunde pe teritoriul SUV premium.
Încă din 1989, Ferry Porsche era convins de acest fapt: „dacă vom construi un automobil de teren sub marca Porsche, lumea îl va cumpăra. Un astfel de vehicul din plin va beneficia de reputația noastră în privința calității și a performanței.’ Dincolo de asta, faptul că marca Porsche se baza numai pe segmentul sportivelor pentru a-și rezolva cu succes ecuația economică era considerat riscant, mai ales că lansarea seriilor de coupe-uri 924/944 și 928 în anii 70-80 (având motor amplasat în față) nu aduseseră rezultatele comerciale și efectul de modernizare a imaginii așteptate de management. Era clar, Porsche trebuia să caute noi căi de dezvoltare înainte ca tradiționalista serie 911 (pe atunci având încă motoare răcite cu aer) să-și epuizeze potențialul.
Moment critic în prima parte a anilor 90: anticipatele fluctuații de vânzări ale seriei 911 și investițiile presupuse de dezvoltartea noilor sportive Boxster și 996 (platforme complet noi, motoare răcite cu apă) au adus marca Porsche pe un trend financiar negativ destul de aburpt. În anul 1992 a fost raportată de 240 de milioane DM. Singura soluție pentru asigurarea viitorului era avansarea într-o direcție nouă.
Oricât ar părea de incompatibile conceptual, un automobil de teren tot are ceva în comun cu unul sportiv: caracterul extrem. Ambele categorii de vehicule sunt destinate unei utilizări care depășește sferele necesităților curente. Pe de altă parte, la finele anilor 80, experiența specialiștilor de la Porsche nu avea prea mult de-a face cu domeniul vehiculelor de teren. Într-o primă fază, au fost examinate cinci concepte de vehicule pentru „a treia seria Porsche’. În cele din urmă au fost luate în considerare în mod serios doar un monovolum MPV de lux și un SUV premium, cu tentă dinamică pronunțată.
Ideea de MPV a fost respinsă de branșa din SUA, cea mai mare piață pentru Porsche la acea vreme. „În America, van-urilr erau populare mai ales în rândul familiilor cu mulți copii și cu venituri mici’, povestește managerul Anton Hunger. „Dar SUV-urile mari mergeau bine la toate nivelurile de venit chiar și atunci.’ Porsche a început să căute un partener pentru a dezvolta un model complet nou de acest tip – și a găsit inițial unul în apropiere. Mercedes-Benz urma să lanseze Clasa M în 1997 și nimeni nu a fost surprins că Porsche dorea să i se alăture și să personalizeze proiectul într-o manieră proprie. Colaborarea dintre Porsche și Mercedes-Benz a demarat în 1996, dar și-a arătat curând limitele. Cele două companii nu au reușit să integreze funcționarea economică a proiectului.
Apoi privirile celor de la Porsche s-au îndreptat spre marca din Wolfsburg. Deși Volkswagen și Porsche nu alcătuiau încă un grup, președintele Consiliului executiv al Volkswagen, Ferdinand Piëch, nepotul fondatorului companiei Porsche (Ferdinand Porsche), a observat potențialul parteneriatului cu VW (în fond, Ferdinand Porsche fusese părintele lui VW Beetle). Ca urmare, cei de la Porsche și-au prezentat conceptul de SUV avanat celor de la Volkswagen, iar Ferdinand Piëch a decis că ar putea integra în oferta VW o astfel de mașină (să nu uităm că Piëch a împulsionat marca VW către piața de lux inclusiv prin limuzinele VW Phaeton).
În iunie 1997, a fost luată decizia unui efort comun Porsche-VW pentru proiectarea seriilor Cayenne și Touareg pornind de la o platformă Porsche deja predefinită, ca parte a proiectului cunoscut sub numele intern „Colorado’. Un an mai târziu, această decizie a fost făcută publică și doar numele „Cayenne’ a fost ținut secret. Porsche era implicat în dezvoltarea mașinii, în timp ce Volkswagen urma să își asume responsabilitatea pentru producția noului SUV. Unele componente erau vizibil identice, precum portierele, iar interioarele erau, de asemenea, foarte asemănătoare. Cu toate acestea, partenerii s-au diferențiat când a fost vorba de alte componente importante. În primul rând, nici un motor Porsche nu a fost folosit la modelul Volkswagen și nici invers. Reglajele trenului de rulare au fost, de asemenea, alese și optimizate separat.
La patru ani după ce decizia de a produce seria Cayenne a fost făcută publică, automobilul a fost lansat oficial în septembrie 2002, cu prilejul Salonului Auto Internațional de la Paris. Cuvintele președintelui Wendelin Wiedeking, arătând că „ne aflăm în fața unui fapt de importanță istorică!’ au fost confirmate poate chiar mai mult decât se anticipa de succesul pe care Porsche Cayenne avea să-l obțină în anii următori.