Perioada comunistă a fost grea pentru majoritatea românilor. Pe lângă faptul că primeau combustibil cu rația și nu puteau circula în toate zilele cu automobilele, șoferii români se confruntau cu diferite probleme când erau nevoiți să-și repare mașinile.
Pe vremea lui Ceauşescu, piaţa auto era foarte limitată, iar singurele mașini ce puteau fi cumpărate erau Dacia, cu două modele: 1300 sau 1310, Oltcit și Aro. O Dacie costa 70.000 lei, iar salariul mediu net era de 2.950 lei. Nu toți românii știau însă să-și repare mașina, deși, se spunea că orice problemă a Daciei poate fi rezolvată cu o bucată de sârmă.
De ce în perioada comunistă se circula alternativ duminica? Cine avea voie să circule liber?
„Singurele service-uri existente aparţineau tot statului, aşa că dacă voiai să îţi repari maşina, te duceai la şeful de atelier, te rugai de el ca să îţi facă favoarea de a-ţi repara maşina, plăteai şi îţi rezolvai problema, a povestit Bogdan Piţigoi, unul din cei mai vechi dealeri auto de pe piaţa din Iaşi, pentru ziaruldeiasi.ro.
Cum se cumpărau mașinile în comunism?
Nu oricine putea avea un ARO sau chiar o Dacie. Maşina de teren a românilor se putea obţine doar cu aprobare de la Partid. Multe dintre aprobări se vindeau pe „sub mână’.
Pentru a avea o Dacie, doritorii erau nevoiți să se înscrie pe o listă de aşteptare, unde puteau să stea la coadă şi patru-cinci ani. Existau însă cazuri când mașinile erau livrate imediat, prin intervenții, dar pe o sumă aproape dublă.
Astfel, dacă o Dacie costa 70.000 de lei, ea era vândută pentru 120.000 de lei de cel ce tocmai primise aprobare și, deși rămânea fără automobil pentru următorii cinci ani, se bucura de un profit considerabil.