Pe 2 iulie 1999, la București, Louis Schweitzer, preşedinte Renault din acea perioadă alături de Radu Sârbu, preşedinte al Fondului Proprietatății de Stat și de Pierre Ménat ambasador al Franţei la Bucureşti au semnat contractul de privatizare Dacia, schimbând radical destinul mărcii de la Mioveni.
15 ani mai târziu, Dacia este cel mai mare exportator al României și compania cu cea mai mare cifră de afaceri din țara noastră.
La momentul privatizării, Dacia se confrunta cu probleme severe: un aparat industrial uzat, o gamă de produse învechită, absenţa culturii clientului, structură financiară fragilă, capacitate de inovare limitată şi o reţea de furnizori depăşită.
„Dacia, perla industriei auto românești, își așteaptă salvatorul’, relata Libération, în decembrie 1998. Ştirile despre privatizarea iminentă a uzinei Dacia de la Mioveni prin preluarea de către Renault, abundau atât în presa din România, cât şi în cea din Franţa. Un an mai târziu, în iulie 1999, uzina Dacia avea, oficial, un salvator, Renault. „Privim în urmă şi ne dăm seama cât am construit împreună, în România. În 1999, Renault nu a preluat doar o uzină, pe care a transformat-o radical, ci a pus bazele unei construcţii solide, a ceea ce astăzi numim Renault România: un lanţ complet de activităţi specifice industriei auto, de la studii de piață și produs, la design, inginerie, testare, fabricaţie, până la comercializare şi post-vânzare’, declară Nicolas Maure, director general Dacia şi Renault România.
Însă pentru cei care lucrau în 1999 la Dacia, privatizarea companiei era un subiect destul de controversat. Stările acestora alternau de la entuziasm, bucurie şi speranţă, la nelinişte şi incertitudine. Dacia avea să devină o marcă a Grupului Renault. Ce urma?
Schimbările prin care a trecut Uzina Dacia de-a lungul celor 15 ani
Gabriela Stoica, în prezent operator la Uzina Vehicule, departamentul Vopsitorie, lucrează la Dacia din 1990 şi îşi aminteşte că „era o bucurie peste tot. Ştiam că Renault producea maşini de calitate şi ar fi fost o realizare pentru Dacia. Aveam cu toţii aşteptări. Ne gândeam cum ni se vor schimba condiţiile de muncă, cum vom fi implicaţi în noi proiecte. Ne aşteptam să ne crească salariile, să se schimbe politica de resurse umane. Simţeam, cumva, că toate schimbările din fabricaţie vizau o performanţă durabilă. După 15 ani, Vopsitoria arată radical diferit. Înainte să vină Renault, caroseriile vehiculelor soseau pe lanţuri, astăzi vin pe sănii’.
Elenei Constantin, operator maşini unelte la Uzina Mecanica şi Şasiuri, i-a rămas în memorie strungul vechi, care imediat a fost înlocuit cu tehnologie nouă: „Cu utilajele de atunci nu aveam nici randament nici calitate. Astăzi, una dintre priorităţi este calitatea maşinilor. Avem salarii bine plătite, condiţiile de muncă s-au schimbat, managementul este profesionist’. Elenei i-ar plăcea ca una dintre cele două fete ale sale să se angajeze la Dacia.
Atelierele de turnătorie aluminiu şi uzinare a pieselor pentru motoare şi cutii de viteze din cadrul Uzinei Mecanica şi Şasiuri au fost de asemenea complet modernizate. Gheorghe Niţă este unul dintre cei mai longevivi angajaţi ai Dacia. Lucrează aici din 1980, iar poveştile sale pot fi adunate într-o carte. Prima oară a intrat în uzină în anul 1969, într-un program de stagiu, fiind elev la Liceul Industrial din Piteşti. A lucrat mult cu oamenii. În 1999 era şef atelier mentenanţă motor, iar astăzi este şeful atelierului de Uzinaj Carter Cilindri pentru motoarele TCe 90 (motor turbo, 3 cilindri, 0,9l). ‘Erau multe scenarii în rândul angajaţilor, cea mai frecventă întrebare era: ce model vor scoate? Personal, mă gândeam cum ne vom organiza, care vor fi condiţiile de muncă. Încă de atunci, securitatea la locul de muncă devenise o prioritate. Calitatea şi protecţia mediului ne-au fost impuse imediat. Astăzi, suntem o familie, ne-am legat în aceşti 15 ani. Avem echipe cu oameni valoroşi, care au fost formaţi la nivel internaţional, în uzine ale Renault. Trebuie să fim cei mai buni, pentru că există concurenţă. Îmi încurajez colegii să vină cu idei concrete de progres şi unele sunt remarcabile. Important e să-ţi apropii echipa, să îi vorbeşti, să îi explici, să o ghidezi. În fiecare dimineaţă fac vizita de teren. Am învăţat să ascult şi să anim echipa.’
Impactul asupra comunităţii locale din Mioveni
Cei mai mulţi dintre angajaţii uzinei Dacia locuiesc în Mioveni, Argeş. „La petite ville de Dacia’, cum îi place să îl numească în pliantele de promovare turistică însuşi primarul acestuia, Ioan Georgescu, s-a schimbat și el mult în ultimii 15 ani. „Mioveni a evoluat odată cu Dacia. Aproximativ 6.000 dintre cei 34.000 de locuitori ai oraşului lucrează la uzină’, punctează Georgescu. Realizările Renault în România, pornind cu Dacia, au angajat în mod natural, eforturi semnificative pentru îmbunătăţirea vieţii comunităţii argeşene. „Îmi amintesc că, în 1999, unii erau supăraţi, ca semn al neîncrederii în sistemul privat, alţii îşi vedeau viitorul. Oraşul parcă a explodat. A crescut turismul. Argeşenii sunt foarte atenţi la protejarea mediului înconjurător, iar acest lucru îl datorăm Renault. Avem multe acţiuni în comun pe teme de mediu. Dacia este astăzi motorul stabilităţii şi dezvoltării oraşului Mioveni’, a adăugat primarul oraşului Mioveni.
Dezvoltarea grupului Renault în România
Pe plan global, platforma industrială de la Mioveni a devenit cea mai mare platformă logistică a Alianței Renault-Nissan. Aceasta numără în prezent două uzine (Vehicule și Mecanică) și oferă locuri de muncă pentru 14.000 de persoane (din care 4.700 sunt femei).
Uzina de Vehicule are o capacitate de producție de 350.000 de exemplare anual, aici fiind produse în prezent șase modele: Logan, Logan MCV, Sandero, Sandero Stepway, Duster şi Renault Symbol. Această uzină a fost modernizată integral și folosește un Sistem de Producţie Renault (SPR), considerat unul dintre cele mai moderne din industria auto – care i-a adus și certificările ISO 14001 (calitate mediu) și ISO 9001 (managementul calității).
Uzina Mecanică produce motoare, cutii de viteze și șasiuri, fiind bazată pe același sistem SPR ca și uzina Vehicule. În 2013, aici au fost produse 308.000 motoare, 516.000 cutii de viteze și 1.000.000 de șasiuri, 60% dintre acestea fiind exportate către alte uzine ale grupului Renault.
Cel mai mare centru de piese de schimb din afara Franţei
Situat la 28 km de Mioveni, la Oarja, centru de piese de schimb are o suprafaţă de 65.000 m2 și 139 de angajați, aici fiind stocate peste 70.000 de tipuri de piese. Acesta alimentează cu piese de schimb de origine reţelele comerciale Dacia, Renault şi Nissan din România, dar şi pe cele ale mărcii Dacia din toate ţările în care este comercializată.
Centrul de design: parte integrantă a reţelei centrelor de design a Grupului Renault
Fiind situat în Bucureşti centrul de design Renault a fost înfiinţat în anul 2007, sub denumirea Renault Design Central Europe. Acesta face parte din reţeaua internaţională a centrelor de design „satelit’ a Grupului Renault. Celelalte centre se află în oraşele São Paulo (Brazilia), Kiheung (Coreea de Sud), Chennai şi Mumbai (India). În centrul din București lucrează 27 de designeri, de 8 naţionalităţi diferite, aceștia fiind responsabili de designul modelelor Dacia și pe cele din gama Entry.
Un centru de inginerie dedicat : Renault Technologie Roumanie
Creat în 2006, Renault Technologie Roumanie este un centru de inginerie regională al Renault, care își desfășoară activitatea în 3 situri:
- Birourile de studii de la Bucureşti, care asigură proiectarea şi adaptarea vehiculelor şi organelor mecanice ale gamei Entry
- Un centru de încercări la Titu, a cărui misiune constă în testarea şi validarea vehiculelor finite și a organelor mecanice
- Echipe la Mioveni, care asigură asistenţa tehnică şi industrializarea proiectelor în cadrul Uzinei Vehicule Dacia și a Uzinei Mecanica și Șasiuri Dacia
Centru de încercări Titu, unde testele dintr-un an echivalează cu ocolul Pământului făcut de 200 de ori
Centrul Tehnic Titu, inaugurat în 2010, se află la jumătatea distanței dintre sediul birourilor de studii de la București și uzinele de la Mioveni. În acest centru are loc testarea vehiculelor și organelor mecanice în diversele faze ale proiectelor gamei Entry. Centrul Tehnic Titu are 450 de angajați, ocupă 350 ha, din care 42.300 m2 suprafață construită, dispune de zeci de bancuri de teste și de 32 km de piste. Tehnologia cu care este echipat centrul de testare permite utilizarea acelorași standarde și criterii de validare ca pentru toate vehiculele Grupului Renault; toate acestea în scopul de a fabrica vehicule la cel mai bun nivel de performanță, calitate, confort, siguranță și anduranță. Astfel, într-un an de teste la Titu se parcurg 8 milioane de kilometri, care echivalează cu ocolul Pământului de 200 de ori, în timp ce pe bancurile de teste se cumulează 450.000 de ore de teste, care ar putea fi egalate într-o utilizare continuă timp de 52 de ani.
Cea mai densă şi dezvoltată reţea comercială din România
Dacia este marca auto simbol a României, brandul cu care se identifică ideea de mașină românească. Lider autoritar al pieței auto din România (cu o cotă de peste 30%), Dacia este, în acelaşi timp, un succes internaţional, modelele sale fiind comercializate în 42 de ţări de pe patru continente.
