Hai și tu pe două roți! Interviu cu Diana Porumb

Pentru acest interviu, am mers înapoi în timp și m-am întors în poligonul moto unde am învățat să merg pe două roți. Cu in­structoara mea, Diana Porumb.

Te-am cunoscut în 2012. De când ești instructoare moto?

Din 2012.

Ce te-a făcut să devii instruc­toare moto?

Ca formație, sunt profesor de limbi străine. Inițial am fost profesoară, mi-a plăcut foarte mult să predau, în schimb, în același timp, îmi plăcea foarte mult să merg cu motocicleta. Așa că a venit de la sine. A fost o înși­ruire logică să predau, dar pe partea de moto și să îmbin utilul cu plăcutul.

Cât de complicat e să devii in­structor moto?

Se fac cursuri dedicate, se susține un examen mult mai complex decât cel pentru obținerea permisului de con­ducere, încă un examen scris și un examen practic în care ești evaluat atât pentru cum conduci, cât și pen­tru cum predai.

Ai întâmpinat prejudecăți în activitatea ta?

La început, da. În primii ani de pre­dare eram, în primul rând, foarte tânără, în al doilea rând femeie, și am avut cursanți care se uitau puțin lung la mine când le explicam ce și cum. Dar odată ce puneau în practică ce le explicam, înțelegeau că e corect și e în ajutorul lor să facă școala cu mine, au venit direct cu încredere și fără pre­judecăți. Deci anii de experiență și-au spus cuvântul.

Țin minte că atunci când te-am văzut prima dată, mi-a atras atenția tatuajul tău de pe gât, cu o motocicletă, iar atunci am știut că asta îți place ție să faci. Care-i poves­tea acelui tatuaj?

(Diana râde) Am deschis în 2012 Asociația Moto Începători, cu care facem cursuri de perfecționare gratuite cu începători, indiferent de ce școală moto au absolvit sau motocicleta pe care o folosesc. Avem colaborări atât cu Poliția Rutieră, cât și cu Fundația pentru SMURD și ținem cursuri în colaborare cu ei. Și când am făcut si­gla pentru Asociația Moto Începători, mi-a plăcut atât de mult, încât am zis că sunt eu, mă reprezintă, și atunci am îndrăznit să fac și tatuajul cu mo­tocicleta și e ceva care o să fie cu mine toată viața.

Cât de complicat este acum să înveți pe cineva să meargă cu o motocicletă față de cum era înainte să se schimbe legislația?

Schimbarea de legislație a fost foar­te benefică pentru cei care vor să învețe. Înainte, când se dădea examen numai în poligon, pe motoare mici, ceea ce puteai să înveți un elev era relativ limitat. Elevul putea după aceea să își ia o motocicletă oricât de mare și riscurile erau pe măsură. De când s-a schimbat legislația și se dă examen pe motoare mai mari, atât în poligon, cât și în trafic, tu, ca in­structor, trebuie să îl înveți mai mul­te pe elev, indiferent de școală. Dacă instructorul te scoate în trafic, măcar pentru siguranța lui personală și tot te învață niște lucruri utile. Noi, la școala AMI, ne bucurăm de exame­nul în trafic, pentru că avem ocazia să facem în poligon multă pregătire pe motoarele mari, ca apoi să pu­nem mâna și să exersăm în tra­fic tot ce am învățat în poli­gon.

De la instructor moto ai mers și pe partea de an­treprenor și acum ai și o școală moto.

Da. Mi s-a părut cumva mai lejer să îmi deschid pro­pria mea școală ca să pot implemen­ta fără restricții toate ideile care mi-au trecut prin cap. Și aici dau câteva exemple: unul ar fi ședința moto de­mo gratuită – pentru cei care ar vrea să se apuce de școala moto, dar nu sunt siguri dacă au dexteritate, coor­donare sau echilibru, dacă le place. Vin, îi plimbăm, îi urcăm pe motoci­cletă, avem noi echipament complet, trebuie doar să aibă pantaloni lungi și ghete sau bocanci. În urma acestei ședințe demo, elevul vede dacă îi pla­ce să meargă pe motocicletă, dacă îi place de noi, vede și flota noastră, iar noi vedem dacă are coordonare și echilibru, iar mai departe colaborarea poate fi foarte frumoasă. Dacă totuși constatăm că nu are echilibru, cola­borăm cu o școală de biciclete și îi re­comandăm să meargă întâi acolo să învețe bine cu echilibrul pe bicicletă, iar de acolo putem să dăm drumul la treabă.

Au fost mulți care nu au mers mai departe?

Doar dintre cei care sunt trimiși la bi­cicletă, sunt cazuri în care nu se țin de acele cursuri. Dar mai toți care au venit la ședința demo au continuat cu noi, iar cei care au învățat să meargă pe bicicletă s-au întors la noi după ce au stăpânit-o. Pot să spun că a fost un număr foarte mic de abandonuri.

Estimativ, câți motocicliști ai instruit?

Am avut între 500 și 800 de elevi pe an și fac asta de 15 ani, deci se strâng ceva.

Deci ai instruit echivalentul câ­torva cluburi moto.

Da. Apropo de cluburile moto, e bine dacă elevii după școală se leagă de câte un club moto. Majoritatea clu­burilor mizează pe siguranță rutieră și respect în trafic. Și nu doar îl cer, ci îl și oferă. Așa că novicii care se înscriu în clubul moto sunt cumva direcționați în partea aceasta de respect și de conduită preventivă.

Ce alte idei ai mai implemen­tat la școala AMI?

Un alt exemplu este școala moto de iarnă. Suntem singurii din țară care oferim acest program și facem ore de poligon în parcări acoperite. Ast­fel, ne e mai ușor să „furăm startul’ în martie cu ore direct în trafic. Nu este niciun cost suplimentar.

Din perspectiva unui motoci­clist, iar apoi din perspectiva unui instructor moto, ce e greșit în traficul de la noi?

Graba. Din punctul meu de vedere, ar trebui să ne asumăm, în momentul în care ne-am suit în mașină și trebuie să să traversăm orașul de la un capăt la altul, că noi ne-am suit în mașină și nu ne-a forțat nimeni. Și să mergem în ritmul traficului, fără agresivitate. Tre­buie să avem răbdare și să circulăm regulamentar. Pe două roți, ține tot de asumare, că suntem mai expuși.