O experiență altfel trebuie împărtășită cu mai multe persoane dragi. Acesta a fost și gândul lui Alexandru Şeremet, manager de comunicare la BMW Group România, atunci când a propus acest eveniment. Am avut ocazia de a testa primul autoturism MINI Cooper SE preparat special pentru competiție chiar în mediul său natural, adică pe circuitul AMCKART.
Ideea existenței acestei mașini a apărut în urmă cu doi ani și a pornit de la pilotul Dominic Marcu. În martie, mașina pe care o vedem astăzi pe circuit a fost livrată echipei BMW Group România.
Putem considera că acest MINI a fost deosebit de norocos. Exemplarul nostru, botezat MIMI, s-a născut cu scopul de a fi vedeta fotografiilor din materiale promoționale, ceea ce înseamnă că este o mașină preserie. În mod normal, aceste mașini sunt casate înainte de începerea oficială a producției, însă MIMI a primit o a doua șansă la viață. Și ce ȘANSĂ!
Cu ajutorul partenerilor Vitesco Technologies, Michelin, BCR George și Automobile Bavaria, MINI Cooper SE s-a transformat în varianta racing după ce a primit următoarele modificări:
- eliminarea scaunelor stock, a capitonajelor și a airbag-urilor (mai puțin a celor frontale), ceea ce a scăzut masa autoturismului cu aproape 200 de kilograme;
- introducerea unui roll-cage omologat FRAS;
- scaune sport Sparco FIA 2019 cu sistem de centuri cu prindere în șase puncte cu FIA SPARCO (HANS), OMP suport lateral scaun 380 mm;
- un set de jante Team Dynamics Pro Race de 17 inchi (ce sunt folosite și în campionatul MINI Challenge);
- anvelope Michelin Pilot Sport 4;
- alte elemente necesare de siguranță: stingător de incendiu manual 2 kg RRS FIA, stingător de incendiu AUTOMAT FIA, precum și un întrerupător aflat la exteriorul mașinii de unde poate fi oprită alimentarea cu energie electrică.
Costul total al acestor modificări se ridică la aproximativ 4.000 de euro. Pentru sezonul 2021, se urmărește completarea elementelor de siguranță, schimbarea suspensiei și mărirea ecartamentului, îmbunătățirea sistemului de frânare, introducerea unor anvelope semi-slick și optimizarea managementului termic al acumulatorului de 32,6 kWh. Masa autoturismului de competiție va fi scăzută și mai mult prin eliminarea circuitului de aer condiționat pentru habitaclu, ce este independent față de circuitul de răcire al bateriei.
Dar pentru moment, să discutăm despre cum se simte MIMI acum.
Experiența pe circuit a durat aproximativ 20 de minute, timp în care am parcurs aproximativ 10 tururi, cu o pauză pentru verificarea anvelopelor și a sistemului de frânare. În mod normal, acea pauză n-ar fi fost necesară, deoarece mașina s-a comportat exemplar din punct de vedere al fiabilității. A rezistat fără probleme celor cinci zile în care a fost „alergată” de cei 33 de invitați, parcurgându-se aproape 400 de kilometri în regim „super sport”. Apropo, MIMI a folosit aproape 250 kWh de energie electrică pentru toate cele cinci zile de eveniment.
Interesant este și faptul că doar un singur set de anvelope Michelin Pilot Sport 4 (205/45 R17) a fost utilizat pe întreaga durată a evenimentului, deși organizatorii erau pregătiți cu încă patru anvelope. Aceleași pneuri care au scârțâit de zor timp de cinci zile pe circuitul de la AMCKART au fost folosite la cursa de coastă de la Poiana Brașov și la etapa de Super Slalom din București.
MINI Cooper SE Racing se simte de parcă s-a născut special pentru a alerga pe circuit. Accelerația instantanee a mașinii este ajutată de cuplul de 270 Nm care este disponibil imediat după apăsarea pedalei de accelerație. Cei 184 CP sunt puși în valoare exemplar mulțumită sistemului avansat de control al tracțiunii (tehnologia ABR) împrumutat de la BMW i3s.
Aderența în viraje este extraordinară, iar răspunsul direcției se traduce prin mișcări asemenea unui kart pe o pistă destinată acestora. În cazul în care vă întrebați, răspunsul este nu. MINI Cooper SE Racing nu este prea mare pentru a fi condus sportiv pe un circuit de 1.240 de metri lungime destinat karturilor. Ba chiar s-a simțit ca acasă, mulțumită dimensiunilor exterioare compacte.
Totuși, ce o diferențiază pe MIMI de un vehicul obișnuit de competiție? În primul rând, trebuie menționată lipsa totală a sunetului de motor. De asemenea, lipsa unei transmisii de tip clasic cu trepte de viteză îți transmite faptul că ai fi pierdut mult timp prețios pentru a ține minte exact în ce viteză trebuia să te afli pentru a parcurge un anumit viraj. În același timp, nu poți apăsa concomitent pedalele de frână și de accelerație (lucru întâlnit în motorsport), deoarece sistemul de recuperare a energiei funcționează doar atunci când accelerația este eliberată.
Doar scârțâitul anvelopelor și tendința ușoară de subvirare ne aminteau că eram aproape de limită. Nivelul adrenalinei a fost maxim în fiecare secundă, iar fiecare tur a fost parcurs din ce în ce mai rapid, chiar dacă nu eram într-o competiție și nici nu am fost cronometrați. Însă un MINI, de orice fel ar fi el, te face să te bucuri cu zâmbetul pe buze de orice viraj.
De la ce vine numărul 37?
MINI Electric Racing a pornit la fiecare start competițional cu numărul 37. Cifra amintește de trecutul sportiv al mărcii. În anii ’60, mai multe victorii importante au fost obținute de modele Mini. Prima a fost obținută la Raliul Lalelelor (Olanda) în 1962 de către Pat Moss, sora lui Stirling Moss urmată de victoriile de la Monte Carlo din 1964, 1965 și 1967. Prima dintre acestea avea să fie asigurată de pilotul Patrick „Paddy” Hopkirk și navigatorul Henry Liddon. Numărul cu care concurau: 37.
Apreciem inițiativa organizatorilor de a „merge înainte” cu acest proiect, deși vremurile pe care le trăim nu sunt din cele mai fericite. Cei 33 de invitați au avut la dispoziție câte o oră pentru a se împrieteni cu mașina, iar în restul timpului, aceasta a fost dezinfectată și reîncărcată după fiecare utilizare. Evident, masca de protecție a fost purtată pe întreaga durată a evenimentului, chiar și atunci când în mașină se afla o singură persoană.