Taxa de poluare a fost eliminată în luna februarie a anului 2017, însă unele voci din spațiul public afirmă că aceasta s-ar putea întoarce. Cu toate acestea, declarațiile ministrului Mediului în România contrazic această ipoteză. În acest context, vine și întrebarea: vom avea sau nu taxă de poluare?
Potrivit lui Tanczos Barna, ministrul Mediului, România nu a negociat cu Comisia Europeană reintroducerea taxei de poluare. Ministrul a afirmat și că nu este de părere că va fi introdusă din nou o taxă de poluare, însă a confirmat declarațiile premierului României privind necesitatea unor măsuri de descurajare a înmatriculării mașinilor mai vechi de 15 ani. Acest pas a fost una dintre recomandările comisiei europene, unde nu s-a vorbit de o taxă în mod neapărat și nici despre interdicție, ci despre ‘descurajare’.
În prezent, nu este clar ce înseamnă această descurajare în ochii guvernanților. Reintroducerea taxei auto pare să fie un pas pe care autoritățile nu vor să îl facă – așa cum au fost reticente și toate guvernele după cel care a decis să elimine taxa respectivă, însă ministrul mediului afirmă că există soluții ‘care vor apărea pe masa Guvernului’. Din păcate, ministrul mediului nu a detaliat ce înseamnă acele soluții și ce implică acestea. Această lipsă de detalii ne duce într-o situație nefericită atât pentru cei care dețin mașini mai vechi de 15 ani, cât și pentru cei care sunt în căutarea unui autoturism pentru navetă și nu au o situație financiară prea fericită.
Lipsa de predictibilitate a acestor decizii și posibilitatea introducerii unor măsuri de descurajare afectează piața auto locală, iar discuțiile care vizează automobilele mai vechi de 15 ani afectează tocmai cetățenii care nu au o situație materială suficient de bună pentru a putea să își schimbe mașina după bunul plac. Iar cea mai mare problemă a acestora va fi faptul că aceste discuții ar putea să le afecteze valoarea de revânzare, deci conturile lor vor fi și mai afectate în urma acestor măsuri. Spre deosebire de omologii lor din Germania, de exemplu, ei nu au cui să vândă mașinile rulate la un preț bun, ci doar pe conaționalii lor care vor profita la maximum de oportunitatea de a cumpăra cât mai ieftin o mașină pe care ar putea să o folosească mai mulți ani fără investiții majore.
Nu putem să nu ne întrebăm de ce anume a fost aleasă vârsta de 15 ani a vehiculelor drept reperul după care se trage linie, însă putem să vă spunem că statisticile arată că sunt peste patru milioane de automobile care sunt mai vechi de 15 ani și să subliniem faptul că proprietarii acestora ar putea fi afectați de aproape orice măsură de ‘descurajare’ impusă de autorități. Tocmai din lipsa de predictibilitate despre care discutam mai sus, vom evita să facem speculații privind ce ar putea să însemne aceste măsuri de descurajare.
Cea mai mare problemă a noastră după nivelul de trai este poziționarea geografică. Spre deosebire de statele din Vestul Europei, România nu are suficienți vecini la Est cărora să le poată comercializa vechile mașini, mai ales prin maniera simplă prin care acestea pot fi exportate din Germania (chiar și de o persoană fizică), de exemplu.
În lipsa unor soluții de export facil ale mașinilor mai vechi, românii sunt nevoiți să le folosească până simt că și-au amortizat costurile, respectiv să încerce să le vândă la un preț cât mai bun pentru ei pentru a-și putea cumpăra automobile mai noi, ceea ce reprezintă a doua cea mai mare cheltuială din viața unui român după achiziția unei locuințe – asta în cazul în care cetățeanul ajunge să își permită vreodată o locuință.