Acum luați-vă o cafea mare, că avem aici un „design la micul dejun’ cu multe de citit. Un automobil Rolls-Royce reprezintă o colecție consistentă de componente excepționale, este luxos, impunător, silențios și rapid.
Până aici nu am spus nimic definitoriu în mod special pentru efectul imaginii de marcă Rolls-Royce – mai există și alte automobile luxoase, silențioase, rapide și foarte elaborate din punct de vedere tehnic. Dincolo de toate, ceea ce vedem imediat și nemijlocit la un automobil este designul. Cu acesta începe mesajul vizual unic și incomparabil al venerabilei mărci britanice.
Înainte de toate, se observă foarte lesne că gabaritul unei limuzine Rolls-Royce este superior oricărui alt gabarit de automobil de lux în formă de sedan – seria Phantom este exemplul potrivit în sensul menționat. Ideea: nu ai de-a face cu un „simplu’ automobil de lux, ci cu ceva mai mult de atât. Din rațiuni de diversitate și creativitate, în oferta casei mai sunt și vehicule cu dimensiuni nu total dominatoare, chiar dacă sunt evident mari: Ghost (sedan), Wraith (coupe), Dawn (convertible) și Cullinan (SUV).
Profilul tipic pentru automobilele Rolls-Royce are extremitatea frontală terminată vertical sau aproape vertical, capota este proporțional lungă chiar în contextul unei lungimi mari a mașinii și nu insist pe o linie plonjantă, iar consola din față este scurtă și cea din spate este evident lungă. Cumva amintind de profilele aerodinamice gen „picătură de apă în cădere’ studiate de Wunibald Kamm și Aurel Persu, partea din spate are o anume fluiditate (stil fastback ar fi prea mult spus). Faptul se face observat inclusiv la SUV-ul Cullinan.
Forma conservatoare a măștii frontale este lesne de recunoscut de multe decenii încoace și nu are rost să o mai descriem aici. Altceva merită remarcat: lățimea sa nu este niciodată exagerată. La actualele generații RR, masca ocupă doar ceva mai mult de 40% din lățimea părții din față. Asta pentru că RR nu este genul care să caute o impresionare brutală a privitorului, cu expresii fioroase sau măști gen gură de rechin.
În general, montanții din spate ai caroseriilor Rolls-Royce sunt foarte lați. Forma respectivă poartă sugestia unei protecții suplimentare pentru cei care iau loc pe canapeaua din mașină. Pentru că da, bancheta dintr-un Rolls-Royce (cu locuri separate sau nu) aduce mai mult a canapea de verandă decât a zonă destinată rândului al doilea de persoane într-o mașină. În cazul celor mai pretențioase limuzine Rolls-Royce, practice nu iei loc pe banchetă ci parcurgi o secvență asemănătoare cu aceea a intrării într-o casă: intri în habitaclu pe ușa dechisă (articulată la montantul din spate), faci un pas înăuntru, apoi întorci și te așezi pe canapea – ai destul loc la dispoziție pentru o astfel de mică plimbare.
Elementul stilistic unic și într-adevărt definitoriu pentru siluetele automobilelor Rolls-Royce ține de alegerea diametrului roților astfel încât dublul diametrului să dea aproximativ cât înălțimea totală a mașinii. Faptul urmărește reducerea masivității siluetei vehiculului în termeni de impresie vizuală și, pe de altă parte, sublinierea ideii că ai la dispoziție o forță colosală pentru propulsie. În cazul lui Cullinan (primul SUV al casei) roțile nu sunt chiar atât de mari pe cât ar trebui pentru a corespunde acestui criteriu.
Indiferent cât de avansată este partea tehnică a mașinii, amprenta identității Rolls-Royce este completată până la desăvârșire cu tot felul de detalii conservatoare, poate chiar anacronice în termeni de stil (altfel, funcționalitatea lor este ireproșabilă): butoane din inox, ceas analog pe bord, guri de ventilație rotunde, detalii ornamentale foarte fine, elemente decorative din lemn nobil dimensionate ca și cum ar fi piese de mobilier, imprimarea în relief pe unele suprafețe din piele a siluetei statuetei Spirit of Ecstasy – emblema amplasată în mod tradițional pe masca de radiator a mașinilor Rolls-Royce.
Nici nu se putea găsi o încheiere mai potrivită pentru articolul de față decât adăguarea câtorva detalii despre scupltura Spirit of Ecstasy. Autorul acesteia este londonezul Charles Robinson Sykes, care a ales-o ca model pe doamna Eleanor Velasco Thornton. Prima versiune fost numită The Whisper, deoarece ținea un deget pe buze, ca semn al liniștii – desi gestul nu făcea referire la rularea silențioasă mașinii, ci la dragostea secretă dintre doamna model și clientul care i-a comandat lui Sykes lucrarea.
Pe la 1910, cei de la Rolls-Royce au început să fie îngrijorați de ornamentele maim ult sau mai puțin ciudate pe care unii clienți le puneau pe măștile de radiator ale mașinilor RR. Consecință: Claude Johnson, deținător al funcției de managing director, a decis să-i comande tot lui Sykes un ornament rafinat și grațios, pe măsura caracterului mărcii. Cererea formulată de Johnson viza o sculptură care să poarte eventual inspirația zeiței Nike din cultura greacă antică (expusă la Luvru, în Paris). Sykes a mers, însă, pe o opțiune proprie și a hotărât să schimbe ceva din atitudinea statuetei The Whisper. Model i-a fost aceeași doamnă Eleanor Velasco Thornton. Anul oficial de naștere al lui Spirit of Ecstasy este 1911.
În principiu, Spirit of Ecstasy are nuanță naturală de crom, dar, pentru că Rolls-Royce insist pe posibilitățile de personalizare puse la dispoziția clienților, au existat versiuni argintate și aurite. În 1934 a apărut și așa-numita variantă „îngenuncheată’ a statuetei, dedicată preponderent automobilelor RR cu performanțe mai ridicate decât cele tipice și clienților care considerau că, în forma obișnuită, statueta Spirit of Ecstasy era prea înaltă și le deranja vizibilitatea. Varianta „kneeling lady’ a echipat atunci modelele Silver Dawn, Wraith și Phantom IV, după care a fost adoptată o versiuni mai mică a stautetei originale. Mai aproape de vremurile noastre, a apărut și o versiune crstalină iluminată a lui Spirit of Ecstasy.
Și asta nu e tot: recent, Spirit of Ecstasy a trecut printr-un process de optimizare aerodinamică în perspectiva montării sale pe partea din față a viitorului Rolls-Royce Spectre, dotat cu propulsie exclusiv electrică. Chiar suntem curioși să vedem abordarea designului frontal în cazul lui Spectre, din moment ce automobilul nu mai are un radiator de răcire tradițional.