Răgaz de un măr într-un colț de paradis. Sau cum să te dai bavarez într-un loc care îți atinge coarda românească.

Cum era cu expresia aceea – mai importantă decât destinația este călătoria? Despre asta vom vorbi aici: despre cum este să te urci la volan ca să descoperi drumul – special am ales un traseu în buclă, ca să fie clar că destinația nu contează.

De la Innsbruck și până la Bludenz (aproape de cea mai vestică zonă a graniței Austriei cu Elveția), autostrada S16 este străjuită de munți magnifici. Și în Elveția sunt astfel de munți, dar ar fi o idee bună să te bucuri de cei din Austria, deoarece taxa rutieră pentru a-ți pune roțile pe asfalt elvețian costă cam cât o masă decentă la un biergarten. Să zicem că am ajuns la Bludenz și vrem să conducem pe drumuri montane frumoase și liniștite, strict pentru a ne bucura de mașină și de splendoarea Alpilor.

Am zis că Elveția – nu, deoarece banii de vinietă i-am dat cu o seară înainte pe un șnițel cu garnitură și niște beri. Așadar, părăsim S16 în proximitatea orașului Bludenz. Valea Montafon (la sud de S16) e cam aglomerată și Silvretta Hochalpenstrasse (aflată la capătul acesteia) e cu altă taxă – deci, de data asta, nu.

Ce găsim la nord de S16? O buclă montană realmente interesantă și nu prea frecventată pe timp de vară. Surpriză: fiindcă, foarte aproape, în Elveția se află zona retroromană, unde se vorbește limba denumită oficial „romansh', și prin munții din proximitatea Bludenzului auzi și citești lucruri ciudate – din perspectiva de „românache', vorbind.

Mașina mi-a oferit acoperirea perfectă. Am venit să „mă dau pe viraje' la munte ca orice bavarez care și-a luat recent un BMW 220d (albastru, normal – că doar de Bavaria vorbim). Îmi plac munții și drumurile montane, iar acuratețea studiată a traiectoriilor alese și nervul sesizabil în deplasarea mașinii probabil că i-a făcut pe destui localnici să identifice în apariția mea clișeul „grofului' care dă repede o tură și apoi pleacă înapoi, în Bavaria lui (care nu-i deloc departe, de altfel). Dincolo de (unele) cuvinte, ce ți-ar mai putea da pe acolo senzația că e tot un fel de România? Numeroasele exemplare Dacia Sandero și Duster care îți ies în cale. Tehnic, aceste orientări locale sunt justificate.

Revenind, BMW 220d dispune de un turbodiesel de 190 CP cu o caracteristică de cuplu foarte bună: 400 Nm sunt atinși pe plaja de turație dintre 1750 și 2500 rpm. Accelerația de la 0 la 100 km/h se rezolvă în 6,9 s, iar verificarea consumului mixt de 4,5-5,0 l/100 km comunicat de producător nu m-a preocupat, deoarece rezervorul chiar se golea neașteptat de greu. În ce fel este un astfel de vehicul reprezentativ pentru sportivitatea bavareză? Motorul insistă să funcționeze silențios, după cum era de așteptat – dacă tot nu ești un „straight-six' cu frecvențe rafinate, mai bine „ciocu mic'! Există și un mod de rulare Sport – văzând butonul, te gândești că e vorba de ceva promptitudine în plus în răspunsul la comenzi, ceea ce îți va permite să evoluezi în manieră mai incisivă. Da, e adevărat, cu precizarea că nervul reprizelor devine net mai pronunțat și că ambianța sonoră a motorului devine, cumva, neașteptat de sportivă – bonus apreciat!

Cum spuneam, imediat după Bludenz avem grijă să facem dreapta spre Nuziders. Pe drumurile de acolo mai sunt indicate localitățile Bludesch și Ludesch (pronunțarea chiar sună a „Bludești' sau „Ludești'). Dacă nu te îndrepți spre Thuringen și ții dreapta, pe drumul care urcă imediat pe munte după Ludesch, parcurgi o zonă de peisaje frumoase până ce ajungi la satul Marul (desigur, nu se scrie cu „ă'). Mai departe, acest drum aproape neumblat dar cu asfalt perfect întâlnește drumul 193 în localitatea Garsella. Nici drumul 193 nu e foarte frecventat – cel puțin pe timpul verii. Numeroasele stațiuni de schi aflate de-a lungul său sugerează că iarna are potențial de „bară la bară'. Eu am venit să „mă dau' cu mașina, nu cu schiurile și se pare că am ales momentul propice.

Înainte de a trece prin localitatea Damüls, drumul trece pe culmea Faschina Joch (altitudine 1487 m). Pe tot acest interval, dacă te afli la volan, îți va fi greu să-ți ții ochii pe drum și să nu admire munții. Trecând de Damüls (acolo am dat peste un hotel numit Ragaz) și ținând dreapta, vei trece prin apropierea localității Argen. Practic, înaintezi prin partea înaltă a regiunii Vorarlberg. Continuarea spre Schroken, Warth și Lech dezvăluie noi și noi paisaje montane uimitoare. Drumul îi va încânta și pe cei care găsesc satisfacție în parcurgerea virajelor de toate felurile. Un popas pe culmea din Flexen Pass (altitudine 1773 m) ar prinde bine pentru o cafea, răcorire și admirarea împrejurimilor spectaculoase.

În apropiere de Warth, atenție: pentru a completa bucla și a nu trece în Tirolul de Vest, nu trebuie ratată intersecția cu drumul de Stuben. S-a plâns cineva că a dus lipsă de „ace de păr' până aici (nu e cazul, bineînțeles)? Dacă da, coborârea spre Stuben prin galeriile Arlberg-ului îi va sătura pe toți. Cine are cutie de viteze manual ar putea chiar să se capete dureri la încheietura mâinii drepte.

În vale, se poate ajunge la Bludenz continuând pe drumul spre vest care trece și prin localitatea Braz. În Bludenz și prin împrejurimi se pot găsi cu ușurință variante plăcute de cazare și oportunități gastronomice. Restaurant, cabană sau tersasă cu bere – indiferent ce vei alege – vei fi bine tratat și ai putea avea uneori senzația că vecinii de masă, mai mult sau mai puțin băștinași, ar fi spus ceva în românește.