Limita este cerul – BMW M4 pe Transfăgărășan

În România nu ne putem bucura (încă) de circuite auto dedicate, însă avem un drum montan pentru care țara noastră a devenit mult mai vizibilă pe harta lumii. Am ales noul BMW M4 Coupé pentru a face ultima ieșire pe Transfăgărășan din acest sezon.

„Transfăgărășan deschis până la km 152′ este menționat pe unul dintre panourile de informare de la ieșirea din Curtea de Argeș. Însă situația se va schimba în scurt timp, atât evoluția vremii, cât și data din calendar ducând inevitabil la închiderea spectaculosului DN7C, care încă poartă cu mândrie titlul de cel mai bun drum din lume. Însă azi – în speranța că ploile anunțate de meteorologi nu-și vor face simțită prezen-ța prea mult – mă voi putea bucura din plin de Drumul printre Nori.

Teoretic, BMW M4 Coupé este o mașină perfectă pentru acest scenariu. Dacă a moștenit genele bune de la predecesorul său, M3 Coupé E92, sportivul bavarez este suficient de elastic, de îngăduitor și de manevrabil pentru a se simți bine pe spectaculosul drum montan. Orice ar spune alții, Transfăgărășanul nu este chiar locul ideal pentru a te bucura de un supercar extrem, capabil să doboare recorduri pe Nurburgring. Un tren de rulare extrem de rigid nu are cum să păstreze aderența la cote maxime pe asfaltul denivelat de pe DN 7C, iar pe alocuri – cel puțin în zona sudică a drumului, către Curtea de Argeș – există gropi care-ți pot încheia ziua prematur. Nici vizibilitatea restrânsă nu ajută deloc în aceste locuri, unde, în zonele dinspre poale, majoritatea virajelor sunt mascate de pereții de stâncă sau șerpuiesc prin pădure. Așadar, un supercar exotic nu prea este în elementul lui pe Transfăgărășan.

Deși razele soarelui își mai găsesc din când în când drumul printre pătura groasă de nori, pe asfalt băltește apa, semn că ploaia și-a făcut deja un număr. Însă, dacă noul BMW M4 este cel puțin la fel de iertător precum vechiul M3 Coupé, șoseaua umedă nu ar trebui să fie un impediment pentru un condus sportiv. Cu sistemul DSC activ, electronica este omniprezentă între mine și motor, estompând accelerațiile mult prea curajoase la ieșirea din viraje. Și este lesne de înțeles motivul pentru care martorul sistemului de control al tracțiunii clipește atât de mult, mai ales pe o suprafață atât de udă: cuplul motor uriaș, de 550 Nm, disponibil de la numai 1850 rpm. Asta înseamnă o creștere de 150 Nm comparativ cu vechiul model, o valoare pe care multe mașini de clasă mică nu o pot atinge. Însă doi cilindri și 1000 cmc în minus au făcut indispensabilă prezența celor două turbosuflante, iar inducția forțată înseamnă cuplu masiv, disponibil de la turații joase.

Încă de dimineață, de când am plecat spre munți, am configurat după bunul plac cele două butoane M de pe volan. M1 lasă motorul în modul Eficient, trenul de rulare în modul Confort, direcția am ales totuși să o folosesc în modul „Sport („Confort părându-mi ușor lipsită de feedback), iar transmisia cu dublu ambreiaj și șapte trepte M-DCT rulează în modul automat. Astfel setată, aceasta rulează superb, ca o mașină civilizată, acoperind surprinzător de bine imperfecțiunile din asfalt. În schimb, odată trecut de barajul de la Vidraru, policele de la mâna stângă se simte tot mai atras de butonul M2, pe care l-am configurat către cealaltă extremă: propulsorul, trenul de rulare și direcția sunt în modul Sport Plus, iar transmisia schimbă agresiv, smucind serios întreaga mașină. |n plus, M2 mai are o particularitate: activează modul MDM (M Dynamic Mode) al sistemului DSC. Cu alte cuvinte, dădaca electronică a mașinii mă va lăsa acum să mă joc un pic mai îndrăzneț, intervenind mai târziu și doar dacă simte că nu sunt stăpân pe mine.

Din fericire, BMW M4 Coupé are un comportament atât de previzibil, încât pilotajul la limită este în cea mai mare parte pur intuitiv. Simți din timp că spatele va glisa, iar direcția cu demultiplicare variabilă răspunde impecabil impulsurilor, făcând din corecții o joacă de copii. Desigur, când ai 431 CP sub capotă, se pot întâmpla și lucruri mai puțin fericite. Oricât de controlabilă ar fi mașina bavarezilor, legile fizicii nu pot fi schimbate, iar o apăsare prea optimistă a pedalei de accelerație face ca acul vitezometrului să urce fulgerător. M4 cere un minim de respect, și chiar dacă frânele masive fac minuni uneori, momentele în care se rulează pe asfalt umed cer mai multă precauție. Însă, în acele de păr care se succed pe urcarea către Bâlea Lac, bavarezul părea cea mai controlabilă mașină sport de pe planetă.

Inevitabil, la această altitudine își facea simțită prezența și ceața, așa că am fost nevoit să reduc ritmul în timp ce mă apropii de tunelul Capra-Bâlea Lac. Intrând prin gaura căscată în munte, simt cum tonalitatea propulsorului se schimbă, devenind mai gravă și mai bine reprezentată în habitaclu. Este imposibil să te abții și să nu strivești accelerația la podea când ajungi cu o mașină sport aici. Eu unul nu am reușit. Răcnetul metalic al evacuării se reflectă de pereții din beton ai tunelului, excitându-mi profund receptorii acustico-vestibulari, iar sunetul admisiei celor șase cilindri în linie parcă nu mai avea unde să scape în exterior, inundând habitaclul mașinii.

Nu ai cum să nu te îndrăgostești de noul BMW M4. Și nici nu poți contesta lucrarea de geniu a inginerilor bavarezi, care au reușit să facă un succesor care păstrează intacte atuurile vechiului M3, dar care este mai eficient, mai performant, mai rapid, mai confortabil – un lanț de calități mult prea amplu pentru a fi expus aici. În plus, are un echilibru estetic impecabil, încât nu vei găsi un unghi din care să ți se pară neatrăgător.