Indiferent câtă experienţă de pilotaj ai, la primul contact cu Porsche 911 GT2 RS ţi-ar prinde bine un instructaj de la cineva care cunoaşte maşina.
Cineva care să ştie cum şi despre ce să-ţi vorbească în timp real. Ce-i drept, în curând nu vei mai avea nevoie de cuvinte, pentru că maşina comunică aceleaşi lucruri în limbajul ei, chestii de genul: „încă nu frâna, mai târziu – acum şi tare!’ (însoţit de bombănitul cu frecvenţă în scădere pe care îl emite evacuarea) sau „acum te-ai aşezat pe traiectorie – eşti OK, dă gaz cât încape!’. Senzaţiile sunt tari, dar poţi să laşi orice griji la o parte. Eşti bine ţinut în scaun, ai centură în şase puncte, iar tapiţeria din alcantara aderă perfect la orice vestimentaţie.
Ţine-te bine şi învaţă, că ai ce şi de la cine! Acesta e cel mai rapid Porsche 911 înmatriculabil, construit pentru a se prezenta şi la startul competiţiilor fără modificări notabile. Nici nu lasă impresia că şi-ar fi atins limitele pe circuitul centrului de teste Goodyear de la Mireval. Pe linia dreaptă de 4 km pare că, în sfârşit, respiră liber, lipsit de orice inhibiţie.
Motorul boxer twin-turbo dezvoltă 700 CP şi cuplul său maxim ajunge la 750 Nm – resurse suficiente pentru o viteză maximă de 340 km/h. Se mai vede ceva în oglinda retrovizoare? Uite că da: una bucată Corvette Z06. Coupé-ul american mizează pe 659 CP din partea unui motor V8 supraalimentat cu compresor mecanic, cuplul său maxim fiind chiar mai mare decât al lui Porsche. Totuşi, germanul nu are a se teme: viteza lui Corvette nu depăşeşte pragul de 300 km/h.
Dacă mai avea cineva dubii: tot ceea ce s-a pus în GT2 de către specialiştii casei a fost fin dimensionat, conform pretenţiilor de nivel competiţional. Vorbim despre limitarea masei maşinii, eficien- ţa suspensiei, frânele năucitoare, detaliile aerodinamice, puterea – tratăm aici cazul pachetului Sport propus de creatorii bestiei. Preţul acestuia frizează 30.000 de euro. {i pentru Corvette Z06 există ceva oarecum echivalent, aşa-numitul pachet Z07 Performance, menit să-i dea un impuls suplimentar de dinamism.
Corvette are o tentă greoaie în maniere – dozată astfel poate tocmai în ideea de a te face să iei maşina în serios. Volanul se roteşte relativ greu, iar schimbătorul de viteze trebuie manevrat cu fermitate. Pe de altă parte, ţi se oferă un habitaclu spaţios, cu scaune comode şi vedere la o capotă lungă. Sugestia de putere este omniprezentă, dar nu şi aceea de agerime şi agilitate. În mers, la fiecare acceleraţie, e ca şi cum un urs grizzly s-ar năpusti înainte. Simţi în măduva oaselor sunetul marelui V8 şi vibraţiile pe care suspensia le transmite la fiecare imperfecţiune a asfaltului. Ambianţa acustică este asimilabilă unui uragan, în care combustia din cilindri şi şuieratul modulat al compresorului dau tonul. Încă înainte de a te apuca să conduci tare, Corvette îţi dă fiori şi îţi face pielea de găină. Nu e niciun fel de confort în toate astea, contrar primei impresii.
Schimbătorul? Trebuie să tragi de el fără milă, ca şi cum ai vrea să-l pedepseşti, doar aşa o să rezulte treceri sportive de la o treaptă la alta. Vine şi satisfac- ţia: tot acest efort de a face automobilul să se mişte duce la răspunsuri realmente performante din partea acestuia. Când mergi tare, lucrurile încep să se lege mai fluent. Deşi se simte un anume ruliu al caroseriei (spre deosebire de ţeapănul Porsche), stabilitatea lui Corvette rămâne intactă. Înscrierile în viraje se pot face la milimetru cu mai puţină strădanie decât ai fi bănuit şi fără semne de ezitare la parcurgerea traiectoriei. Frânarea este la fel de vehementă ca şi accelera- ţia. Vreo tendinţă de subvirare? Nici vorbă. Inconsecvenţe de motricitate? Nimic, nimic! Vreun interval de turaţie la care cuplul motor nu „loveşte’ din prima? Nu există! Totul e să te ţii de treabă când eşti la volan, nu cumva să te laşi intimidat de fenomenele senzoriale copleşitoare. La final, timpul pe turul de circuit a fost senzaţional: 1:28,64. Atunci vezi că ai transpirat şi ţi-ar prinde bine o pauză de cool-down.
Constatăm că nu încape comparaţie între caracterele celor două automobile, Porsche etalând o educaţie rafinată. Direcţia sa nu are nimic brutal, iar cele 100 kg în minus faţă de masa lui Corvette se fac simţite în spontaneitatea cu care comenzile sunt transpuse în manevre. Chiar dacă asta nu se justifică neapărat, eficienţa comenzii manuale a cutiei cu dublu ambreiaj şi 7 trepte te invită să te implici în alegerea lor. În viraje, momentul lateral imprimat de spatele greu al lui 911 e ţinut în frâu de anvelopele posterioare cu secţiune 325. Cei mai aprigi vor putea învăţa să balanseze maşina pentru a ataca virajele mai incisiv.
Realizarea celor de la Porsche este uimitoare: nu există nicio bucşă sau articulaţie cu elemente elastice din cauciuc la direcţie. Precizia tipică ansamblurilor de piese metalice se face simţită, ca urmare, în stabilitatea lui GT2 pe viraje şi în abilitatea sa de a răspunde, în aceste condiţii, la noi comenzi date din volan. Potenţialul său de manevrabilitate e uriaş. |n funcţie de viteză, e comandată, cu mare fineţe, bracarea roţilor din spate. Fluiditatea cu care decurg intrările şi ieşirile din curbe este senzaţională!
La fel se poate spune şi despre motricitate. Spre deosebire de Corvette, la care brutalitatea acceleraţiilor este manifestă şi contribuţia compresorului adaugă o notă de sălbăticie, la Porsche, totul decurge cu o liniaritate greu de crezut pentru un motor turbo, în condiţiile unei impresii de self-control impecabil. Maşina răspunde spontan la apăsarea pedalei, având suficientă cilindree ca să nu se simtă vreun turbolag în prima fază a acceleraţiei. Apoi urmează o dezvoltare irezistibilă a cuplului pe măsura urcării în ture. Sunetul motorului nu e într-adevăr frumos, dar are amploare şi place din punctul de vedere al sugestiei de maşinărie infernală, de neoprit. În fazele de deceleraţie, acustica evacuării îi dă o replică pe măsură. Spuneam despre Corvette că sună ca un uragan. În acelaşi registru, Porsche sună cam ca o furtună controlată şi dirijată ştiinţific spre punctul culminant.
Pe scurt, Porsche constituie o experienţă senzorială uimitoare: nu poţi să nu fii impresionat de aparenta uşurinţă cu care sunt controlate şi exploatate fenomene fizice de calibru mare. 100 km/h sunt atinşi în mai puţin de 3 s, în 8,5 s se ajunge la 200 km/h şi, în fine, un tur de circuit pe Mireval se rezolvă cu graţie în 1:27,56, cursiv, fără secvenţe de isterie. O maşină care nu se rupe în figuri, pur şi simplu face foarte bine tot ce are de făcut.
Verdict
În segmentul supersportivelor contează să fii rapid, dar mai important este: cât de rapid? Corvette îşi susţine foarte convingător pretenţiile dinamice elitiste. Pe de altă parte, noul 911 GT2 RS este un atlet formidabil: nu numai că oferă performanţe de top, dar o face şi cu atitudine fină.