Sportive de clasă medie: Care merită aurul?

Spiritul veşnic tanăr al fiecăruia dintre noi simte uneori impulsul de a sparge rutina. Îndreptarea gândului către altceva decât treburile în curs, condusul pe un alt drum decât cel obişnuit, toate acestea dau sarea şi piperul vieţii, fiind satisfacţii strict personale care nu implică schimbări notabile în desfăşurările deja stabilite.

Un alt drum, asta devine şi mai plăcut dacă ai şi o altă maşină, care bate ceva mai departe de criteriile unui uz convenţional. Opel s-a străduit să ofere ceva în plus variantelor de vârf Insignia, numai că a intrat astfel pe teritoriul versiunii de 280 CP a Skodei Superb 2.0 TSI.

Vorbim aici despre sedanuri familiale impozante, cu lungimea de aproximativ 4,90 m, interior spaţios şi hayon de mari dimensiuni la spate. Toţi membrii familiei vor aprecia o asemenea maşină. Totuşi, bărbatul casei va înclina către Opel, a cărui parte frontală este mai fin personalizată şi ale cărui scaune au o configuraţie sportivă reală, fiind şi montate la o cotă mai joasă. Celelalte voci din familie vor spune că locurile din spate ale Skodei au mai mult spaţiu şi că habitaclul e mai aerisit. În plus, portbagajul are un volum cu 310 l mai mare, care poate fi extins până la respectabila valoare de 1760 l.

În privinţa calităţii de finisare, e nevoie de o examinare atentă pentru a găsi diferenţe demne de menţionat. Ambele automobile denotă o asamblare fină şi oferă o ambianţă cu certe pretenţii. În acest sens pledează, la rândul său, buna echipare de la bordul Insigniei GSi şi al lui Superb Sportline. De la cutia de viteze automată şi până la climatizarea cu zone separate, trecând prin selecţia de moduri de rulare şi destule altele – iată o colecţie de dotări elitiste care se regăsesc în configuraţiile standard ale celor două vehicule. Opel include aici chiar şi farurile de tip Matrix-LED, în timp ce Skoda merge mai departe pe soluţia surselor bi-xenon.

Cum se poate întâmpla aşa ceva? Sedanul cehesc, poate şi ca urmare a puterii superioare cu 20 CP, lasă în urmă categoric maşina mărcii din Rüsselsheim la plecarea de pe loc. Propulsorul de 280 CP al Skodei Superb 2.0 TSI 4×4 are o supleţe remarcabilă şi lasă senzaţia că, eventual, ar dispune de 300 CP mereu dornici să galopeze. Funcţionarea bine pusă la punct a cutiei de viteze cu dublu ambreiaj şi şase trepte susţine consecvent ideea. Cine se află la volanul lui Superb se trezeşte cumva într-o situaţie ilustrativă pentru proverbul „atenţie ce îţi doreşti, că asta ai să primeşti' – putere substanţială, în cazul de faţă. Cum altfel ar putea fi caracterizate cifrele de 5,2 s (pentru acceleraţia de la 0 la 100 km/h) sau 21,8 s (accelera- ţie 0-200 km/h)? Bine, sonoritatea rămâne cea a unui banal motor cu 4 cilindri, iar ambreiajele cutiei nu leagă întotdeauna fără şocuri trecerile între trepte.

Opel vine şi el, în curând. În definitiv, tracţiunea sa integrală şi cutia automată cu 8 trepte fac o treabă destul de bună. Acceleraţia de la 0 la 100 km/h nu face vreo impresie anume de inerţie şi, totuşi, necesită 6,7 s. Asta înseamnă 1,5 s în plus peste ce face Skoda. Luând în considerare intervalul dintre start şi pragul celor 200 km/h, diferenţa în cauză ajunge la 5 s. Îi lipseşte ceva Insigniei? În mers, nu s-ar zice. Eventual, se simte că exploatarea forţei motrice decurge mai puţin agresiv decât la Skoda şi că tracţiunea integrală îşi atinge mai repede limitele (aici îţi vine a crede că acceleraţia a fost la fel de tare ca a maşinii ceheşti, deşi rezultatul măsurat nu confirmă asta).

Înscrierea în viraje cu Opel a impresionat favorabil. Direcţia are întotdeauna precizie, cu o interesantă notă personală: imediat în jurul poziţiei neutre, bracarea nu are un efect de bruscare, apoi, rotind mai mult volanul, incisivitatea răspunsului maşinii creşte. Acurateţea direcţiei la marca Opel a fost adesea comentată pentru lejeritatea clară la unghiuri de bracare mici, însă acum situa- ţia a fost transformată în ceva bun. Ca urmare, Insignia GSi poate fi condusă sportiv, cum s-ar spune, fără să-ţi dai pasagerii cu capul de pereţi. Înscrierile progresive şi stabile în viraje sunt uşor de obţinut. Cea mai plăcută surpriză a făcut-o Opel în privinţa frânării. Frânele sale acţionează intransigent, oprirea de la 100 km/h la cald fiind posibilă în numai 32,7 m. La limită, comportamentul denotă tendinţă de subvirare, fără nicio altă surpriză la stabilitate.

Sedanul cehesc nu-şi propune altceva decât să execute comenzile în manieră brici. Direcţia este realistă în feedback şi incisivă pe întreaga cursă a volanului. Indiferent cât de tare apeşi pe acceleraţie, nu se simt niciun fel de influenţe parazite în volan sau inconsecvenţe de motricitate. Nici la Opel nu s-a văzut aşa ceva, dar amintim că Skoda accelerează de rupe! Bine ar fi să te gândeşti să frânezi oarecum devreme înainte de curbe, din două motive: unu – probabil că ai o viteză mai mare decât te gândeai, doi – distan- ţa de oprire de la 100 km/h ajunge la 37 m. Şi astfel ajungem la ceva ce nu se spune în tabelul standard de măsurători: pe un tur de Contidrom (3,8 km), avantajul de acceleraţie al Skodei este anulat de prestaţiile la frânare. Şi aşa, GSi a terminat turul mai repede cu 1,7 s decât TSI.

Verdict

Opel a reuşit să învingă  prin această viziune de sportivitate stradală GSi. Fără un plus de putere faţă de varianta de vârf deja cunoscută, Insignia GSi dovedeşte superioritate dinamică. Chiar dacă Skoda a câştigat câteva criterii măsurabile, nu are caracteristici la fel de bine sincronizate în spirit sportiv.