Termenul de „cauciuc” provine de la cuvântul de origine indiană „cahuchu”, care însemna „lemn plângător”.
Părintele anvelopelor este Charles Goodyear, cel care a descoperit în anul 1839 procesul de vulcanizare. Acesta a adăugat sulf în masa de cauciuc și substanța rezultată putea fi utilizată mai ușor întrucât era elastică.
Invenția a fost descoperită întâmplător și Charles Goodyear a numit vulcanizare procedeul tratării cauciucului cu sulf la temperaturi ridicate. Americanul a perfecționat acest procedeu și l-a patentat la data de 15 iunie 1844.
Primele anvelope
Primele anvelope au fost construite din mai multe straturi de țesături acoperite cu piele. Acestea aveau rolul de a proteja un tub de cauciuc umflat cu aer. Tehmologia a fost pusă la cale de către inginerul Robert W. Thompson și medicul veterinar John B. Dunlop.
Ulterior, îmbrăcarea țesăturii s-a realizat din cauciuc. Printre avantaje se număra faptul că anvelopa este silențioasă și ofera un confort sporit. Ca și dezavantaje se numărau costurile și faptul că avea o fiabilitate mai redusă. Totodată, guma era extrem de dificil de înlocuit.