Alt „milestone” cu caracter suprem în galeria de la Maranello: Ferrari F80, noua referință mondială a sportivității GT.

Ferrari F80 are acel rol al excepționalului în contextul unei oferte de automobile supersport considerate a fi, oricum, crema lumii auto – adică producția „normală' a mărcii Ferrari. Din când încând, italienii fac așa ceva. Înaintașii lui Ferrari F80 sunt Ferrari F40, Ferrari F50, Ferrari Enzo și LaFerrari. Cu ce avem de-a face, de data aceasta?

Coupe-ul Ferrari F80 va fi asamblat în numai 799 de exemplare și are statut de legendă prin definiție, obținul strict prin efortul creativ și tehnic care a dus la materializarea sa. Că performanțele sale sunt excepționale, asta este ceva deja de la sine înțeles.

Cea mai recentă apariție din familia Ferrari are menirea de a întruchipa supremația conceptuală în materie de automobile cu motor cu ardere internă și mizează pe cele mai avansate soluții tehnologice dezvoltate la Maranello, inclusiv tehnologie hibridă de ultimă generație pentru grupul motopropulsor, pentru a atinge niveluri de neegalat la putere și cuplu. Fiecare aspect al arhitecturii lui Ferrari F80 a fost proiectat pentru a maximiza performanța, de la șasiul din fibră de carbon și soluțiile aerodinamice extreme (cu mult peste orice s-a văzut până acum într-o mașină stradal-legală), până la noua suspensie activă, optimizată pentru a permite șoferului să valorifice fiecare gram de potențial dinamic pe pistă.

Spre deosebire de orice altceva din lumea actuală a super-mașinilor, Ferrari F80 combină toate aceste atribute cu caracteristici lipsite de compromisurri vizând conducerea pe drumuri publice. Această abilitate a modelat fiecare alegere făcută în ceea ce privește tehnologia și arhitectura pentru a atinge obiectivul respectiv – care, la prima vedere, pare imposibil – de a crea o supermașină orientată evident spre circuit, dar care să fie la fel de lesne de condus în traficul normal ca și celelalte modele ale mărcii.

Așa cum a fost întotdeauna cazul „vârfurilor de gamă' care l-au precedat pe Ferrari F80, grupul motopropulsor se bazează pe cea mai performantă expresie a tehnologiei Ferrari implicată în motorsport. Ferrari GTO și F40 erau propulsate de motoare V12, respectiv V8 turbo, asemenea mașinilor de Formula 1 din vremurile acelea. Astăzi, atât în ​​Formula 1, cât și în World Endurance Championship (WEC), sistemele de propulsie constau din motoare ICE turbo V6 cu sistem hibrid de 800 V. Era firesc ca această arhitectură – aceeași folosită pentru Ferrari 499P (care a câștigat două victorii consecutive în celebra cursă de 24 de ore de la Le Mans) să fie transferată în noul F80.

Revenind la Ferrari F80, pentru prima dată la un model al mărcii, se remarcă introducerea tehnologiei electrice turbo (e-turbo), care, cu un motor electric instalat între turbina și compresorul fiecărui turbo, permite o intervenție spotană a supraalimentării, rezultând o caracteristică de cuplu excepțională și un răspuns la accelerație incomparabil inclusiv la turații reduse ale motorului termic.

Propulsorul termic V6 F163CF cu cilindreea de 3,0 litri având bancurile de cilindri situate la un unghi de 120° poartă expresia supremă a motorului Ferrari cu șase cilindri: această unitate produce o putere de vârf uimitoare de 900 CP, devenind astfel motorul Ferrari cu cea mai mare putere specifică din toate timpurile 300 CP/l), la care puntea din față electrificată (e-4WD) și motorul electric care intervine la roțile din spate (MGU-K) mai adaugă încă 300 CP.

Bineînțeles, în asemenea condiții tehnice, Ferrari F80 vine cu cifre impresionante la capitolul performanțelor: accelerație de la 0 la 100 km/h în 2,15 s, accelerație de la 0 la 200 km/h în 5,75 s, viteză maximă de 350 km/h. Programul de mentenanță, pe de altă parte, nu are exigențe extreme: Ferrari F80 trebuie să se prezinte la revizie o dată la 20.000 km sau o dată pe an.