VIAȚA E FRUMOASĂ! #roadtriplaroma

De la arhitectura romană antică și până la cea neoclasică, de la sesiunile foto nocturne și până la pastele nefierte, motorina scumpă și scuteriștii kamikaze, totul a fost trăit la efervescență maximă în cele șapte zile ale memorabilului Road Trip la Roma.

ȘI NU MĂ REFER AICI la magistralul „La vita è bella', producție ce a primit Oscarul pentru cel mai bun film străin. Pur și simplu, viața e frumoasă!

Primul astfel de moment din călătoria „Road Trip la Roma' a fost marcat la ora patru dimineața, atunci când eram oprit la un semafor de pe Mihai Bravu. Muzica liniștită mergea de minune cu Bucureștiul adormit și cu lumina ambientală de culoare albastră de care mă bucuram la volanul lui SsangYong Rexton https://www.ssangyong.ro/modele/uj-rexton-g4: „Chiar facem asta, chiar plecăm la Roma!'.

Dar să începem cu începutul. Primisem încă de anul trecut invitația pentru evenimentul „Test the Best', locul unde se întâlnesc toate redacțiile Auto Bild pentru a conduce unele dintre cele mai spectaculoase mașini ale momentului, însă, în urma unei întâlniri redacționale pe care am avut-o cu o lună înainte de plecare, am ajuns la concluzia că am putea renunța la biletele de avion în favoarea a patru zile de condus. După cum era de așteptat, eu și colegii mei Tedi și Alex aproape că am sărit în sus de bucurie la auzirea veștii și deja ne antrenam buricele degetelor pentru ce aveau să fie mai mult de 62 de ore de condus în cele mai variate condiții.

Planul întregii excursii a fost creionat în noaptea pe care am petrecut-o în Râșnov atunci când am avut la test hibridele Honda HR-V și Kia Sportage. Tot atunci am efectuat și ședința foto pentru interviul Adei Stoica, articol ce poate fi citit în suplimentul Driven Lady atașat acestui număr din Auto Bild.

Am hotărât atunci traseul ce avea să ne ducă prin Austria și să ne întoarcă prin Slovenia, am pus cap la cap costurile, am identificat posibilele cazări de pe drum și am studiat cu îngrijorare prețul ascendent al combustibililor la nivel european. La câteva zile, am primit un telefon important din partea celor de la SsangYong, atunci când ne-au spus că avem pregătit un superb exemplar Rexton, marcând totodată primul nostru parteneriat din această călătorie. Mai târziu, în cursa noastră către „Road Trip la Roma' s-au îmbarcat Premium Lubricants  https://www.premium-lubricants.ro/ și Nextbase România https://www.nextbase.ro/ .

Pe măsură ce se apropia ziua plecării (vineri, 8 aprilie), emoțiile noastre creșteau, iar sentimentul acela pe care îl aveam atunci când eram în școala primară înainte de a pleca într-o excursie cu clasa a fost retrăit din plin, deoarece niciunul dintre noi nu a reușit să doarmă foarte multe ore înainte de plecare.

Și s-a făcut verde culoarea semaforului de pe Mihai Bravu. Nu știu de câte secunde, deoarece nu avea cine să mă claxoneze din spate. Pe Waze aveam introdusă adresa lui Alex, urmând ca mai apoi să completăm echipa și cu Tedi, în ordinea firească geografică. Jurnalierul fusese resetat în momentul plecării, iar computerul de bord indica o autonomie de circa 600 de kilometri.

Țin pe această cale să îi mulțumesc soției lui Tedi pentru că ne-a trimis la drum alături de un pachet generos cu mâncare, totul fiind proaspăt pregătit înainte de noaptea plecării. După o scurtă pauză revitalizantă pe care am avut-o înainte de Sibiu, roțile lui Rexton s-au mai oprit abia înainte de Nădlac. Apropo, de la Sibiu și până la graniță se circulă aproape exclusiv pe autostradă, fiind rămasă doar o scurtă porțiune de 16 kilometri de drum cu o singură bandă pe sens în dreptul localității Coșevița. Chiar și așa, aici am văzut singurul accident de pe drum, un TIR proaspăt răsturnat în șanț, amintindu-ne totodată de importanța majoră pe care o au autostrăzile.

A sosit momentul să alimentăm. Am identificat o benzinărie în aria localității Pecica, unde rezervorul a fost umplut cu simț de răspundere. Apoi a venit momentul lui Alex să-și salveze setările scaunului pe poziția 2. Înainte de granița cu Ungaria am fost întâmpinați de o coadă aproape interminabilă de camioane care se întindea pe mai mult de zece kilometri. Din fericire, Waze ne anunța că vom petrece undeva la 20 de minute pentru verificările vamale de rigoare, însă în realitate au fost aproape 40, timp în care telefoanele noastre căutau disperate semnal GSM, dar fără succes.

Am învins! După o scurtă oprire pentru a cumpăra vinieta ungurească (sfatul nostru: nu achitați aici folosind euro cash), kilometrii s-au consumat rapid pe autostrăzile M43, M5, M1 și M86. Nu am fost nevoiți să alimentăm aici, deși ar fi fost inspirat, deoarece prețurile carburanților în Ungaria nu depășesc echivalentul a 6,5 lei/litru.

Dintr-odată, asfaltul pe care rulam parcă fusese spălat cu apă și săpun înainte de venirea noastră. Un lucru era clar, intrasem în Austria, țara în care fiecare metru pătrat pare decupat direct din rai. Culmea este că, înainte de Graz, destinația stabilită după prima noastră zi de condus, motorina avea un preț egal sau chiar ceva mai mic față de valorile cu care eram obișnuiți în România.

Am tras mașina în parcarea hotelului B&B Graz City Sud. Nu era foarte târziu, așa că am pornit pe jos și am ajuns la Berăria Puntigam. Am mâncat bine și am băut fiecare câte o bere, licoare care avea să fie somniferul ideal după un drum de 1.211 km.

Dimineața următoare am fost întâmpinați de un mic dejun bogat, care avea să ne dea o parte din puterea necesară pentru a ajunge tocmai la Roma.

Exact în momentul în care Tedi își salva scaunul pe poziția 3, picăturile au început să cadă pe parbrizul mașinii. Avea să ne plouă. Mult! Mai ales înainte de granița cu Italia, moment în care ploaia s-a transformat în lapoviță și ninsoare. Priveam cu oarece îngrijorare fulgii de nea mari cât o nucă și instrumentarul care afișa o temperatură exterioară de un grad Celsius. Iar noi rulam pe anvelope de vară… Ne liniștea totuși valoarea consumului din ultimul tronson: 6,8 l/100 km.

Vremea capricioasă avea să ne țină până aproape de Udine, loc în care a fost necesară realimentarea. La intrarea în benzinărie, am fost întâmpinați de un călduros „bună ziua!' pe limba noastră. Aveam să mai auzim asta de multe ori.

La vederea soarelui, termometrul mașinii a crescut rapid până la 24 de grade. Moralul fiind ridicat, am hotărât să facem o scurtă oprire în Florența. Ponte Vecchio a fost destinația, iar SsangYong avea să fie parcat la VIP alături de câteva supercaruri roșii. A urmat un traseu de recunoaștere până la Piazza della Signoria, timp în care am luat primul nostru contact palpabil cu Italia. Deși era extrem de aglomerat, buna-dispoziție a oamenilor se afla la tot pasul, fie că era vorba de turiști sau chiar de locuitorii curajoși ai Podului Vechi din Florența. Tot aici avea să se râdă la prima mea remarcă la adresa mâncării: „Băi Tedi, pastele astea sunt cam nefierte! Ar mai fi putut să le țină două minute pe foc'.

După ce am mâncat, orele serii se apropiau cu repeziciune, soarele fiind trecut de punctul orizontului. De aici, mai aveam trei ore până la Roma, ultima porțiune a drumului fiind parcursă la lumina farurilor.   Chiar și așa, încă era sâmbătă atunci când am descărcat bagajele și ne-am cazat la hotel alături de toate celelalte redacții Auto Bild.

Duminică, programul nostru se anunța lejer, deoarece prima noastră întâlnire oficială cu echipa lui Tom Drechsler avea să fie după ora 16. Așa că mi-am luat aparatul foto și am pornit către Roma, dar nu înainte de a spăla mașina, deși nu era foarte murdară după primii 2.200 de kilometri. În același timp, ne doream să alimentăm pentru a evita orice întârziere  din zilele următoare către Centrul Tehnic European Bridgestone, locul în care avea să se desfășoare Test the Best.

Însă am aflat că este realmente dificil să găsești în Italia o benzinărie deschisă duminica la care poți plăti cu cash. Am renunțat la gândul de a alimenta pe măsură ce ne apropiam de Colosseum, însă după intensa ședință foto, instrumentarul mașinii se „îngălbenise' la față și cerea motorină cu toți pixelii din dotare. Am găsit până la urmă o benzinărie stradală (în Roma există multe locuri unde pompele de combustibil sunt amplasate direct pe trotuar) de la care am făcut, probabil, cel mai scump plin din această călătorie. Totuși, a meritat, deoarece la circa 100 de metri distanță am identificat superbul loc din care au fost făcute fotografiile care au fost publicate în testul din numărul trecut, dar și câteva filmări care au devenit virale, având ca temă „La Dolce Vita'.

Dorind să vedem orașul de sus, am urcat la Belvedere del Gianicolo. Norocul a făcut ca două mașini să plece în același timp, SsangYong neavând loc dacă ar fi părăsit parcarea doar unul din cele două Smart ForTwo.

Pe drumul de întoarcere către hotel, am contemplat asupra situației traficului din Roma. În esență, italienii conduc în ceea ce s-ar putea numi un haos controlat. Localnicii preferă mașinile de clasă mini, traficul fiind format, majoritar, din modele precum Fiat 500 (din ambele ere) sau Fiat Panda. Aici, șoferii parcă se „scurg' în fața ta de pe un drum lăturalnic, adăugând o notă ușor lichidă cunoscutei reguli a fermoarului. Totuși, chiar și seara la ora de vârf, în timpul săptămânii, traficul rămâne fluid, opririle realizându-se doar în intersecțiile excelent semaforizate. Din păcate, gabaritul mașinii noastre îi enerva puțin pe scuteriști, adevărații regi ai traficului, care de cele mai multe ori făceau manevre aproape disperate pentru a ne depăși, atât pe partea stângă, cât și pe cea dreaptă, la ce păreau a fi doar câțiva centimetri care separau oglinzile noastre de căștile lor.

Din acest moment, rememorarea zilelor nu mai are o importanță deosebită până la plecarea noastră programată în dimineața zilei de miercuri. Au urmat momente intense pe circuit, discuții haioase cu colegii noștri internaționali, dar fiindcă activitatea Test the Best era concentrată în prima parte a zilei, asta ne-a permis să explorăm împrejurimile.

Dar orice destinație din vecinătatea Romei avea în comun calitatea drumurilor. Sau, mai exact, lipsa acesteia. Gropi, crăpături, asfalt îmbătrânit, rădăcini care au ridicat drumul în mai multe locuri, toate erau la tot pasul. Chiar și pe autostradă, lucrurile nu erau întotdeauna perfecte, deși ar fi trebuit. De ce? Pentru că rețeaua națională de autostrăzi din Italia impune taxarea grasă a fiecărui kilometru parcurs, chit că vorbim despre segmente de drum în lucru sau nu. Pentru a vă face o idee apropo de costul rulării pe autostradă în Italia, trebuie să aflați că, pentru circa 1.400 de kilometri, am avut de achitat peste 100 de euro, în timp ce Austria cere doar 9,40 de euro pentru vinieta valabilă timp de 10 zile.

Pentru a nu rămâne cu un gust amar, am ajuns într-una din seri la ora 23 în centru, cu ideea de a trage câteva cadre și pe timp de noapte. Însă, chiar și la acea oră, orașul era destul de aglomerat, așa că am decis să parcăm mașina și să luăm Roma la pas, începând cu Fontana di Trevi și continuând până la superbul Panteon. Dar timpul se scurgea rapid, iar nivelul de trafic ne-a permis acum să facem fotografii cu timp lung de expunere, asemenea celei din deschidere. „Să fi fost ora 3 atunci când am pus capul pe pernă?'

Am verificat în trecere cu câteva degete temperatura Mediteranei în dreptul stațiunii Fregenae, loc în care am fost impresionați de parcul de aventură cu același nume, casa mai multor păduri de pini, care au fost plantați încă din anul 1666 la ordinul Papei Clement al IX-lea cu scopul de a absorbi apa care staționa deasupra pământului din zonă.

Dar fiindcă eram în Roma, nu puteam să nu bifăm și Vaticanul, așa că am vizitat și grandioasa Piață a Sfântului Petru. Ne-am fi dorit să vedem cu ochii noștri și interiorul Capelei Sixtine, însă coada se întindea pe câteva sute de metri, așa că ne-am mulțumit cu un sincer suvenir.

După o altă porție de paste nefierte, ne-am gândit la un plan pentru ziua de miercuri, atunci când aveam să ne luăm rămas-bun de la capitala europeană a iubirii.

La câțiva kilometri distanță de Florența, pe drumul de întoarcere, am oprit într-un loc feeric pentru orice împătimit auto, găsit la întâmplare pe Google Maps. Aici ni s-a oferit șansa de a pipăi fabuloasa colecție a domnului Attilio Fantini, care a reușit să strângă și să întrețină peste 150 de automobile, fiind acum în plin curs de amenajare a unui muzeu la standarde înalte, încărcat cu istorie până la grinzile acoperișului. De aici vă pregătim un articol special care va fi publicat în numărul viitor.

De la Rassina și până în Budapesta, via superba Slovenie, țara cu cea mai ieftină motorină din parcursul nostru, cei peste 1.000 de kilometri s-au scurs pe nesimțite până la Budapesta.

Ziua următoare ne-am amuzat de copia statuii lui „David' din curtea hotelului și am plecat la o mică explorare a centrului. Direcția: clădirea Parlamentului ungar, fabuloasa construcție în stil neogotic.

Drumul către România s-a derulat fără prea mari surprize. Asta dacă nu luăm în seamă blocajul de câteva ore de pe Valea Oltului pe care l-am evitat la mustață. Ultimul meu moment din seria 'Viața e frumoasă' a avut loc în fața blocului după ce am oprit motorul mașinii. Pe lângă cei 4.706 km ai fabulosului drum, fiecare dintre noi a rămas cu o serie de amintiri de neuitat. Mai vrem!