Coupe-uri Renault – Predilectie pentru eleganta

Pasionatii de automobile sportive vor fi zambit deja ironic dupa ce au aruncat o prima privire pe aceasta pagina. E adevarat, nu poti sa spui ca Renault nu a produs coupe-uri, numai ca latura lor sportiva (sportivitatea este asociata aprioric cu clasa coupe) are, de obicei, limite evidente. Pe de alta parte, aceste masini s-au facut remarcate intotdeauna prin eleganta designului.

Cu mai bine de cincizeci de ani in urma, Renault a revenit, pentru prima oara dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in segmentul coupe-urilor. Renault Floride avea la baza platforma tehnica a seriei Dauphine, dispunea de un motor de 36 CP, cutie de viteze cu trei trepte (optional, cu patru) si sistem de franare cu tamburi la toate rotile. Floride (un nume care facea trimitere directa la grandoarea Americii) atragea privirile datorita caroseriei desenate de maestrul italian Pietro Frua. Frumoasa aparitie, dar suspensia permitea inclinari accentuate ale caroseriei, iar spatele greu favoriza crearea portantei in zona din fata si descarcarea rotilor directoare la viteze apropiate de pragul celor 100 km/h. Precizia directiei avea serios de suferit, conditii in care conducerea rapida a unei masini configurate cu grupul motopropulsor situat in spate si tractiunea pe rotile posterioare devenea problematica.

De-a lungul anilor ’60, numele lui Floride s-a schimbat in Caravelle (schimbare neinspirata, dupa parerea noastra, dar impusa de exportul catre SUA) si au intervenit mai multe imbunatatiri tehnice. Acestea au venit ca urmare a colaborarii dintre Renault si preparatorul Amedee Gordini, precum si a dezvoltarii platformei tehnice pentru R8. Astfel, Caravelle s-a vazut echipat cu frane cu disc la toate rotile, motor de 1.108 cmc (pana la 58 CP), cutie cu patru viteze complet sincronizata, carburatoare Solex si, dupa caz, Weber (dublu-corp), plus instalatie electrica de 12V.

Povestea seriei Floride/Caravelle se opreste in 1968. Intre timp, Renault incepuse un nou program, orientat catre sportivitate, alaturi de Alpine, mica firma fondata de Jean Redele. Acest program a dus la crearea unor masini sportive adevarate (avand la baza platforma R8 si motorizarile Gordini, plus o caroserie ultrausoara creata de Michelotti), care au scris istorie in raliuri in prima parte a anilor ’70. Partea mai putin placuta pentru Renault: acele automobile s-au vandut sub marca Alpine.

Evolutia spectaculoasa a designului de-a lungul anilor ’70 s-a reflectat si in stilul unei noi generatii de coupe-uri Renault, care a fost elaborata pornind de la platforma seriei Renault 12. Acestea au fost prezentate in 1971. In esenta, avem o situatie asemanatoare cu geneza lui Floride: se ia platforma unei berline de mare serie cu constructie simpla si robusta, dupa care se redeseneaza cu virtuozitate caroseria. Totusi, in cazul coupe-urilor seriei 15/17 este vorba despre un comportament rutier mult mai sigur (directie precisa, motor amplasat longitudinal in fata si tractiune pe rotile anterioare). Ceea ce a afectat caracterul sportiv al acestor modele a fost fenomenul subvirator excesiv si masa destul de mare pentru puterea motoarelor. Versiunile 17 Gordini, al caror design aminteste foarte clar de coupe-urile supersport Alpine A310, sunt destul de rapide, insa nici in cazul lor nu s-a gasit vreo rezolvare pentru problema subvirarii accentuate. Infatisarea simplista a lui Renault 15 nu a retinut atentia, dar Renault 17 a devenit o piesa de design clasica. Ce-i drept, fantele de ventilatie de pe montantul din spate sunt false, dar au farmecul lor, ca si pavilionul de tip Targa (optional). Seria 15/17 a fost un succes remarcabil. Pana in 1979, momentul sistarii productiei, se vandusera peste 300.000 exemplare.

Francezii reusesc adesea sa entuziasmeze prin design (in fond, sunt fini cunoscatori ai artelor frumoase, iar designul are destule de-a face cu artele frumoase). Cazul coupe-ului Renault Fuego este simptomatic in acest sens. Fuego a lasat intreaga asistenta cu gura cascata in momentul lansarii sale, in 1980. Atunci, el arata asa cum te gandeai ca ar trebui sa arate masinile care vor aparea peste inca zece ani. Senzational! Mult mai putin senzationala decat stilul era platforma sa tehnica. Presa de specialitate a spus ca este vorba despre platforma berlinelor Renault 18. Cei care au considerat aceasta informatie ca fiind suficienta au pierdut din vedere un detaliu de importanta capitala: platforma lui R18 era doar o varianta evoluata a platformei lui R12 (Dacia 1300).

Prin deductie, vom constata ca Fuego este, in mare, un 15/17 prezentat intr-un ambalaj nou. Totusi, sa nu fim carcotasi pana la capat. Fuego a beneficiat de cateva perfectionari importante, printre care se numara servodirectia, cutiile de viteze cu 5 trepte si motorizarile turbo. Au existat si motorizari turbodiesel de 2,1 litri. Din pacate, comportamentul subvirator caracteristic acestei platforme tehnice se manifesta cu atat mai pregnant cu cat motorizarea era mai mare (implicit, mai grea).

Renault Fuego este astazi un model cautat de colectionarii cu buget limitat si considerat ca o referinta a designului auto din ultima parte a secolului trecut. Au fost produse si variante cu stil „bling“ (faruri incadrate cu elemente cromate, bare parasoc cu baghete cromate, roti avand capace cu spite false), care s-au vandut pe piata americana. Cariera lui Fuego a durat in total 12 ani, ultimele exemplare fiind fabricate in 1992 in America de Sud. Fusese planificata inlocuirea sa cu un model avand designul inspirat dupa cel al coupe-ului Alpine GTA, dar a carui industrializare nu a ajuns sa fie aprobata.

O exceptionala realizare in design genereaza si un aspect problematic. Referitor la tema noastra, problema a capatat aceasta forma: niciuna dintre urmatoarele doua generatii de coupe-uri Renault (realizate pornind de la seria Megane) nu s-a mai afirmat la acelasi nivel cu Fuego. Rezolvarea acestei situatii pare sa vina din directia noului coupe Renault Laguna.

Renault Laguna Coupe este o realizare demna de toata atentia din mai multe puncte de vedere. Comportamentul are o buna acuratete, chiar daca orientarea spre confort predomina, in defavoarea dinamismului calificat. Sunt disponobile motorizari performante, iar designul are o inimitabila nota de rafinament frantuzesc capabila sa determine decizia de cumparare. Ca subtilitate tehnica, notam oferirea unui sistem cu patru roti directoare (asupra eficientei sale reale ramane sa ne pronuntam intr-un alt articol). Oricum, Laguna Coupe este un rival important pentru Audi A5 sau BMW Seria 3 Coupe.

Privind la cele patru masini din fotografiile alaturate, un fapt este izbitor: designul acestora insista atat de mult pe originalitate, incat nu exista niciun element de imagine de marca sau identitate de model care sa fi fost pastrat si restilizat de-a lungul timpului. Aici ar putea fi vorba foarte bine despre patru masini provenind de la patru producatori diferiti. Si nu va indepartati fara sa priviti cu atentie la spatele celui mai nou model. Din acest unghi, Laguna Coupe pare sa fie cel mai frumos Aston Martin! Cateodata, francezii sunt uimitori.