Familia Drift – Interviu cu Sorin și Alice Ene

Sorin „HAI-u” Ene are peste 15 ani de drift profesionist în spate. Fiica sa de 14 ani s-a apucat anul acesta de drift. Aceasta este povestea lor.

De câți ani faci drift?

La nivel profesionist, de peste 15 ani. Dar partea amatoristică a avut un rol foarte important, cu mulți ani în urmă, pentru că a fost o treaptă în tot drumul meu și în tot ce s-a întâmplat până acum.

La ce te referi prin partea amatoristică?

Am început de la cursele ilegale. Din câteva motive foarte simple. Pe atunci, motorsportul nu era foarte accesibil pentru un tânăr, nu existau circuite și nu era niciun eveniment dedicat acestui stil de motorsport. Bineînțeles, am judecat întotdeauna și am gândit fiecare pas, dar, la un moment dat, autoritățile au decis să schimbe legislația și au încadrat asta la infracțiune, nu la contravenție, cum era până atunci. Acela a fost momentul în care m-am oprit. Tot atunci, organizatorii acestor curse au făcut intrarea în legalitate, prin înființarea unor asociații sportive. Fără doar și poate, cei care au ajuns profesioniști într-un domeniu sau altul au în spate și o parte mai puțin profesionistă. La fel este și în această situație.

Trecând din nou în spectrul legal, tu ai o școală de drift. Am înțeles că este prima din țară. Cum a pornit asta?

Mi-a venit această idee dintr-o joacă, la o discuție cu prietenii apropiați fenomenului. Am luat domeniul scoaladedrift.ro și mi-am înregistrat școala la OSIM. Nu mă gândeam atunci că o să am cursanți. Iată că, în cei nouă ani de activitate, am reușit să genereze un număr, impresionant aș spune, de piloți activi. Peste jumătate dintre cei care activează la clasele Pro și Pro2, dar și trei sferturi dintre cei de la Street sunt îndrumați de mine.

Spune-mi despre clasa Street de la drift.

Clasa Street a fost înființată pentru a aduce iubitorii de drift la nivel profesionist, ieftin și la îndemâna posibilităților financiare ale tuturor, în locații sigure și legale. A debutat anul acesta, prima dată cu patru, acum cu șapte piloți înscriși și este într-o permanentă expansiune.

Printre cursanții tăi a fost și fiica ta, care a împlinit recent 14 ani. Cum a fost când ți-a spus că vrea să meargă la drift?

Da, Alice a împlinit 14 ani în martie. Ea a început să cocheteze cu driftul de când nici nu știa să meargă. A crescut în toată atmosfera asta de paddock. Nu m-a mirat momentul în care mi-a spus. Dar nu avea să anunțe un potențial atât de mare, pentru că mi-a întrecut așteptările la fiecare pas. Prima participare i-a adus și primul podium, nu mi-a venit nici mie să cred. Nici acum nu realizez. Ținta pentru următorii doi ani este de a participa la cât mai multe competiții, iar pentru asta trebuie să le mulțumim partenerilor noștri că fac posibil acest lucru, pentru că bugetele necesare sunt destul de mari. După aceea, ne vom pune și ținte mai îndrăznețe. Cei care citesc acest interviu trebuie să știe faptul că, în orice domeniu la nivel profesionist, performanțele necesită timp. Ani de pregătire până obții un podium. Sunt lucruri care se fac pe termen mediu sau lung, iar Alice este proiectul vieții mele. Instruirea ei nu s-a oprit și nu se va opri vreodată.

Cum te-ai simțit prima dată când ai văzut-o pe fiica ta într-o competiție la volanul unui BMW de peste 400 de cai-putere?

Nu prea există cuvinte ca să pot exprima ce am trăit. Sunt sentimente de bucurie, împlinire, îngrijorare și de teamă, pentru că îmi fac griji pentru ea. După Dumnezeu, aceste mașini sunt următorul lucru care le protejează, am foarte mare grijă în construirea lor, căci viața piloților este în mâinile celor care pregătesc aceste mașini. Suntem oameni credincioși și sunt convins că Dumnezeu o ocrotește și o să fie bine.

Cine ți-a fost cel mai mare ajutor în carieră și nu numai?

Până să cunoști succesul în orice domeniu la nivel profesionist, ai parte de foarte multă muncă, decepții, căderi fizice și psihice. Ai parte de eșecuri, care sunt mai multe decât împlinirile, iar lucrul acesta puțini îl știu. Dacă nu ai un om care să te susțină în acele momente de cădere, clachezi. Așa cum am fost și eu tentat să o fac. Soția mea este cel mai important om din viața mea și ea a fost cel mai mare sprijin în momentele grele, ei îi datorez tot ce am realizat. Am zis-o mereu, poți să ai toate milioanele de euro din lume, dar dacă nu ai susținerea morală a unui om lângă tine care te iubește cu adevărat, foarte greu poți face față de la un nivel încolo. Pentru că încercările sunt cele mai grele.

Alice, spune-ne cum a fost ziua când ai hotărât că vrei la drift.

Nu cred că a fost o anumită zi în care am zis, gata! De azi mă apuc de drift. Am fost prezentă de la câteva luni și mi-a plăcut, am fost atrasă de asta. Pe parcurs, mi-am dat seama că driftul e pasiunea mea cea mai mare.

Alice, cum ai început să faci drift?

Mai întâi, am învățat să manevrez o mașină într-un mediu sigur. Apoi, am început cu cerculețe, am învățat să folosesc frâna de mână hidraulică și apoi am mers pentru prima dată pe circuit.

Sorin, în urmă cu 16 ani, aveai un BMW „ursuleț' (E30). Îl mai ai?

Am imaginea acum în minte. Am avut peste 30 de exemplare E30. Cu acea mașină m-am făcut cunoscut în această lume. Era o mașină reconstruită de mine cu piese de la mai multe vehicule și fugea al naibii de tare. Învingeam mașini foarte scumpe la vremea aceea la liniuțe. Și nu am cum să uit această mașină. Pe cel roșu, pe care l-am iubit foarte mult, nu-l mai am. Iubesc foarte mult această marcă, mi-a adus foarte multă satisfacție și bucurie. Am foarte multe amintiri plăcute cu soția mea împreună cu această mașină, ne-am plimbat foarte mult și fără probleme.

Și de la E30 la drift?

Când fenomenul a intrat în legalitate, la strălucita idee a unui organizator de a face o probă de „freestyle', de acolo s-a dezvoltat fenomenul la noi. Am fost autodidact, am început să gândesc fiecare mișcare și câștigam. Asta pentru că se vedea o diferență de control a mașinii între mine și ceilalți concurenți.

Ce crezi că a adus pasiunea românilor pentru drift?

Ceea ce voi spune acum se confirmă și în realitate, cu argumente foarte clare. Haideți să ne uităm cum era la o etapă de drift înainte de pandemie. La Rarău am acea imagine în minte, când toate localitățile de la poalele Rarăului, toți oamenii de acolo erau pe fâșia aceea de munte. Fără să exagerez, erau 20.000 de oameni acolo. Și nu doar la Rarău a fost așa.

Noi, la început, eram considerați de ceilalți colegi din sportul cu motor „maneliștii motorsportului'. Pe bună dreptate, pentru că nu eram subegida FRAS, eram de capul nostru. Nu aveam o imagine sau o atitudine foarte bună, trebuie să recunoaștem. Încadrarea, de altfel, a fost cam aspră, dar cam ăsta e adevărul. Ușor, ușor, de când cei de la RoDrift au preluat frâiele organizării, a luat amploare campionatul. În ultimii patru ani, a devenit unul dintre cele mai puternice din Europa. Cu expunere bună! Iar ca fenomen a ajuns extraordinar de departe și tot ce înseamnă asta e la un nivel înalt. Aici trebuie să le mulțumim organizatorilor, care au adus inclusiv arbitri din străinătate, de care putem fi siguri că sunt imparțiali. Și toată lumea este mulțumită din acest punct de vedere. Alte țări nici nu au campionat de drift, iar piloții lor vin la noi să concureze.