Rolul unui Citröen în istoria României. Cum era să nu mai poată evada Gheorghe Gheorghiu Dej din pricina defecțiunilor mașinii

Gheorghe Gheorghiu Dej a fost adus în lagărul de la Târgu Jiu în vara anului 1943. Acesta a evadat în august 1944, dar a fost aproape ca acțiunea să dea greș din pricina anvelopelor uzate ale unei mașini marca Citroen.

Gheorghe Gheorghiu Dej a fost ajutat să evadeze de avocatul Ion Gheorghe Maurer şi Mihail Roşianu, secretarul Regionalei Oltenia a PCR în ilegalitate şi inspector şcolar pentru judeţele Gorj şi Vâlcea.

Ion Gheorghe Maurer şi Roşianu, îmbrăcaţi în uniforme militare, au pornit din Craiova spre Târgu Jiu cu un Citröen vechi. Maşina fusese reparată, dar cauciucurile erau vechi şi pe drum au cedat şi s-au spart de trei ori.

Breaking News! DACIA retrage de pe piață un model, însă PREGĂTEȘTE CEVA FABULOS!

ATENȚIE ȘOFERI! Să nu cumpărați niciodată o mașină adusă din această țară!

SCENE INCREDIBILE! A intrat cu mașina în centrul istoric și a amenințat că VA CĂLCA OAMENI!

„Mă înțelesesem cu Dej să iasă din lagăr la 12 noaptea. (…) La 11 noaptea, eu trebuia să fiu în apropierea cimitirului, să-l aștept cu mașina gata pregătită de drum. Sergentul de stradă din Târgu-Jiu, legătura noastră, urma să-l aștepte pe Dej lângă mormântul stabilit ca loc de întâlnire. Când am mers eu din Craiova spre Târgu-Jiu cu mașina aceea cumpărată, în primii 20 de kilometri parcurși am avut trei explozii de cauciuc. Rămăsesem, deci, pe drumuri. Am avut, totuși, noroc cu o mașină ce trecea în sens invers, m-a adus înapoi la Craiova de unde-am cumpărat șase cauciucuri noi. Cu o altă mașină, m-am întors la mașina mea, lăsată în drum, am schimbat cauciucurile vechi și am plecat spre Târgu-Jiu”, a povestit ulterior Ion Gheorghe Maurer.

Povestea neștiută a ZIL-ului 111. Ce dotări avea limuzină lui Gheorghe Gheorghiu Dej

Acesta a continuat: „Numai că, din cauza celor întâmplate, am ajuns la destinație cam în jur de trei dimineața. În cimitir nu mai era nimeni, dar gardul de sârmă ghimpată fusese tăiat, iar în jur era liniște. Semn că Dej ieșise cu bine. Unde-l puteam găsi pe Dej? M-am gândit că nu putea fi decât la sergentul de stradă, ce-l așteptase la mormântul stabilit de noi ca loc de întâlnire. Se făcuse dimineață bine când am ajuns acolo. Omul mi-a spus că Dej se află într-o încăpere vecină, unde-am și intrat, pe dată, fără să mai schimb cu el și alte cuvinte. Dej dormea când am intrat eu. Eram îmbrăcat în vederea evadării, în uniformă de ofițer și îmi lăsasem și niște mustăți mari pentru a fi mai greu de recunoscut, pe care Dej nu le știa. Cum dormea el, cu nervii încă încordați, în urma evadării, la zgomotul ce l-am făcut intrând a sărit drept la mine. În mână avea un cuțit, pe care-l luase, probabil, cu gândul ca, dacă intervine ceva neprevăzut în evadare, să aibă cu ce să se apere. Așa că a sărit la mine convins că nu pot fi altcineva decât unul dintre urmăritorii lui. Ne-am recunoscut… „Hai, mă!, i-am pus și am plecat la drum…”

Cei care au participat la evadarea acestuia au fost recompensaţi cu funcţii înalte. Ion Gheorghe Maurer a devenit ministru al Afacerilor şi, apoi, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale (1958-1961) şi preşedinte al Consiliului de Miniştri (1961-1974). Mihail Roşianu – devine din simplu învăţător, profesor universitar, membru al C.C al P.C.R., adjunct al Ministrului Învăţămîntului, preşedinte al Comitetului Radio, ambasador în Bulgaria şi Ungaria, scrie adevarul.ro.