NU ALEARGĂ, DAR TE DUCE UNDE VREI

O discuție despre Dacia nu este niciodată ușoară în România. Pentru că am condus atâția ani pe surata ei mai bătrână, ne face să credem că noi, românii, știm despre orice model nou de la Dacia mai mult decât producătorul.  Ba că este submotorizată, ba că este slab dotată sau că nu are materiale de calitate, că se va strica prea repede, că are doar o stea la testele de siguranță și desigur că este foarte scumpă.  Ideea este că o discuție despre orice model Dacia este „Love or Hate' și nu există nicio cale de mijloc.

Din punct de vedere al designului, Jogger arată de parcă un MCV a vrut să înghită un Sandero și pe la jumătate s-a oprit. Însă acest lucru a dat naștere unui model deosebit de atrăgător, cu o siluetă zveltă și robustă. Nu de puține ori, când parcam, veneau oameni pe stradă să o vadă și să mă întrebe cât mai multe lucruri. La interior, deși materialele sunt în mare parte din plastic dur, totul este bine asamblat și poziționat la îndemână. Scaunele sunt mai ferme decât cele cu care eram obișnuiți, dar încă mai au nevoie de câteva reglaje, iar poziția de condus este una mai  joasă decât eram obișnuit, ba chiar aș putea spune că este cea mai bună din gama Dacia și asta împreună cu reglarea volanului pe înălțime și adâncime face condusul foarte plăcut. Că tot vorbeam de scaune, pasagerii de pe locurile spate sunt și ei răsfățați cu o banchetă mai bine profilată și cu un spațiu la picioare și la cap uimitor. Pentru că noi am avut versiunea cu cinci locuri, portbagajul ne oferă și el o cifră impresionantă: 1819 litri cu scaunele rabatate.

Dar nu este totul doar despre spațiu la noul Jogger, deși el este vedeta incontestabilă, pentru că pe versiunea SL Extreme pe care am testat-o ne mai putem bucura de asistent de unghi mort, scaune față încălzite, frână de parcare electrică, sistem multimedia cu ecran de 8 inchi și conexiune wireless pentru CarPlay și Android Auto. Da, știu, toate aceste dotări vin cu un cost suplimentar, dar chiar și așa, prețul rămâne în continuare unul demn de luat în seamă pe o piață auto din ce în ce mai scumpă.

Cum se conduce? Întregul test l-am făcut cu 3 persoane adulte, un copil și, desigur, cu toate bagajele aferente unei mici vacanțe. Și se conduce surprinzător de bine, ținând cont de motorul de un litru și 110 CP. Desigur va trebui să gestionezi destul de atent treptele de viteză și să fii ceva mai atent la depășiri pentru că nu vei țâșni ca din pușcă la fiecare accelerație. Motorul, deși este cu trei cilindri, este destul de bine izolat și nu vei auzi prea des „ronțăitul' specific, în schimb, la ralanti vei avea parte de fiecare dată de trepidații serioase.

În cea mai mare parte a drumurilor făcute, nu am simțit mașina sub-motorizată, iar consumul mediu s-a stabilizat în jurul valorii de 6,2 l/100 km. Treptele se schimbă destul de precis, iar datorită șasiului, deși are momentele lui de „fragilitate', mașina se simte destul de închegată și compactă, încât ai putea uita că ești la volanul unei mașini care poate avea șapte locuri. Suspensia este foarte confortabilă, absoarbe toate denivelările și se va descurca foarte bine și pe macadam.