Suzuki Swift 1.2 – Ignorata segmentului

Deși are un preț de listă mai mic decât al principalilor rivali din segment, Suzuki Swift consideră că oferă multe alte atuuri. Așa să fie?

Oferta din clasa mică este atât de bogată, încât mulți dintre clienț‌i nu iau în calcul toate opțiunile atunci când sunt în căutarea unei mașini noi. Germane, franțuzești, italiene, japoneze sau coreene – toate concurentele din clasa mică au atuuri serioase pentru a-și asigura o felie din piață. Însă nu toți constructorii sunt la fel de agresivi în promovare, iar unele modele ajung să fie uitate la scurt timp după lansare, deși nu sunt mașini rele. Să luăm un caz concret: Suzuki Swift. Citadina japonezilor a fost lansată în 2010, trecând chiar și printr-un facelift anul trecut, însă cât de des te întâlnești în trafic cu acest model? Exact, probabil că nici nu-ți amintești când ai văzut ultima dată un Swift. Și pentru că nu mai țineam minte întocmai cât de bine s-a prezentat micul Suzuki în ultimul test, am decis să-l mai analizăm încă o dată.

Faptul că nu vedem foarte des un Swift poate fi motivat și prin designul destul de cuminte al exteriorului. Vopsit într-o nuanță neutră, precum griul metalizat de pe modelul testat, japonezul poate trece neobservat în trafic, contopindu-se în decorul urban de culori terne. Faceliftul de anul trecut i-a mai actualizat puțin înfățișarea cu un set de lumini de zi cu tehnologie LED, o bară față ușor redesenată și noi dispersoare pentru blocurile optice spate, însă mașina a rămas în mare parte aceeași.

Nici în interior nu s-au schimbat multe din 2010 și până acum. Abundența de materiale plastice în culori închise imprimă mașinii o atmosferă sobră, însă totul pare asamblat cu simț de răspundere și lasă impresia că va dăinui în timp.

Versiunea de echipare de top, precum cea de pe modelul testat, oferă o configurație echilibrată, singurul minus fiind un sistem de infotainment evoluat, cu display color și navigație. Cei doi ocupanți ai locurilor din față își pot găsi ușor o poziție confortabilă, scaunele fiind comode, iar oferta de spațiu este bună pentru un model de clasă mică. În schimb, pasagerii de pe bancheta din spate se vor simți înghesuiț­i, mai ales la nivelul picioarelor, unde pot atinge spătarul scaunelor din față. Nici spațiul pentru bagaje nu intră printre punctele forte ale mașinii, portbagajul măsurând numai 211 litri – o valoare specifică mai degrabă clasei mini.

Pe de altă parte, și dimensiunile exterioare ale lui Swift sunt sub media clasei mici. |n timp ce lungimea de referință a ajuns în prezent la 4,0 metri, micul Suzuki măsoară 3,85 m – un avantaj major în zonele aglomerate. Iar dimensiunile compacte nu se simt doar la parcare, ci și în mers, pentru că Swift este o mașină foarte agilă, ușor de strecurat prin trafic. Masa proprie de 960 kg are și ea un rol important în această ecuație, însă principalul merit se împarte între trenul de rulare, motor și direcție. Fără a fi prea ferm de suspensii, Swift are o ținută de drum care favorizează un condus dinamic, iar motorul aspirat de 1,2 litri prinde viață dincolo de 3.000 rpm, arătând că are totuși o putere de 94 CP. Timoneria transmisiei este precisă, iar etajarea acesteia, ușor lungă pentru a favoriza obținerea unui consum scăzut, permite reprize bune imediat ce motorul ajunge mai sus în ture. Ușor lipsită de feedback, direcția este totuși rapidă, precisă, oferind încredere, iar nivelul de aderență este surprinzător de ridicat. Per total, comportamentul mașinii explică, într-un fel, de ce Swift Sport este o mașină atât de distractivă, pentru că genele sportive s-au integrat totuși în ADN-ul modelului de bază.